Putin, avatarul defect al lui Hitler

Prezentul continuu

Comparaţia liderului actual de la Kremlin cu fuhrerul naţional-socialist poate cuiva să-i pară o exagerare sau chiar un afront. N-am ce face. Similitudinile sunt pe cât de multiple, pe atât de izbitoare.

Vladimir îl plagiază pe Adolf

Invadând în martie 2014 Ucraina sub pretextul apărării minorităţii ruse, Vladimir Putin îl plagiază impardonabil pe Adolf Hitler care ataca în martie 1939 Cehoslovacia pentru „a rezolva just problema etnicilor germani din Sudetenland”. Şi asta cu toate că sudeţii din Moravia, ca şi ruşii din Crimeea, nu erau strâmtoraţi de nimeni.

La 1 septembrie 1939, Wermachtul a intrat în Polonia, Berlinul justificându-şi iar intervenţia prin nevoia de a-şi proteja conaţionalii. Astfel, oricum ai întoarce-o, motivaţiile politice, psihologia şi logica Germaniei naziste şi Rusiei putiniste coincid întocmai.

Este adevărat că autocratul Putin, la o privire superficială, pare mic şi palid pe fundalul totalitarului Hitler. Pe ambii îi leagă însă sminteala de a declanşa un război pe care niciun om sănătos la cap nu-l considera posibil.

În agresiunea împotriva Poloniei din 1939 nu credea nimeni, întrucât toată lumea îşi dădea seama că această faptă bezmetică risca să aprindă focul unei conflagraţii mondiale. Pe Hitler însă marea primejdie ce se vedea la orizont cu ochiul liber nu l-a oprit. Dimpotrivă. L-a înverşunat.

Spectrul războiului mondial n-a fost în măsură să-l cuminţească nici pe Putin. A sfidat avertismentele lui Barack Obama, a scuipat pe îndemnurile împăciuitoare ale emisarilor europeni, și-a bătut joc de dreptul internaţional, le-a tras clapa serviciilor de informaţii occidentale care nu au găsit probe concludente că Rusia ar pregăti o intervenţie armată în Ucraina.

De la Olimpiada de la Berlin la Olimpiada de la Soci

Deşi politicienii, experţii, mass-media intuiau că după Jocurile Olimpice de Iarnă ceva s-ar putea să se coacă la Moscova, invazia Rusiei a căzut până la urmă ca un trăsnet. Iar evenimentul sportiv de la Soci, transformat de Kremlin într-un uriaş show propagandistic, nu face decât să întărească asemănarea dintre hitlerism şi putinism.

Germania nazistă, dacă vă amintiţi, şi-a început expansiunea la puţin timp după Olimpiada din 1936 de la Berlin. Fuhrerul, precum se ştie, a folosit-o cu brio pentru a înscena un grandios spectacol promoţional, după care a dat foc lumii.

Dacă vă pare totuşi nesuferită comparaţia actualului lider de la Kremlin cu Hitler, propun o concesie. Putin şi la statură, şi la apucături se aseamănă cu Stalin, care în 1939 cot la cot cu fuhrerul a dezlănţuit cel de-al Doilea Război Mondial. „Coba”, după cum mai era poreclit liderul sovietic de tovarăşii săi de drum, considera Polonia un stat nefuncţional, iar Guvernul de la Varşovia lipsit de legitimitate.

Putin gândeşte la fel. Sau poate că nu gândeşte deloc. Mai cu seamă că el n-a trebuit să inventeze nimic. A înlocuit sintagmele „Polonia” şi „Varşovia” cu „Ucraina” şi, respectiv, „Kiev”.

Aceeaşi manevră propagandistică Stalin a folosit-o şi împotriva României în 1940. În ultimatumul dat Bucureştiului, Molotov susţinea, bunăoară, cum că majoritatea absolută a populaţiei Basarabiei o constituie ucrainenii, deşi procentajul acestora nu depăşea 10 la sută.

A pierde Ucraina e ca şi cum ţi-ai pierde capul

De altfel, cu acelaşi succes Putin ar putea să se revendice nu numai de la Stalin, ci chiar de la Lenin. Fondatorul statului bolşevic înţelegea perfect semnificaţia indispensabilă a Ucrainei fără de care supravieţuirea puterii sovietice în Rusia îi părea imposibilă.

„A pierde Ucraina e ca şi cum ţi-ai pierde capul, scria Lenin în 1918. Rog să luaţi măsuri extraordinare pentru a pune la dispoziţia tov. Ter-Arutiuneanţ 2 000 de marinari în vederea unor acţiuni militare împotriva Radei burgheze”.

Astăzi, Putin are la dispoziţie mai mulţi marinari, ca să nu mai vorbesc de infanterişti, tanchişti sau artilerişti decât avea Lenin pentru a-i face felul „Radei burgheze”. Miza nu-i mai mică decât în 1918. Pierderea Ucrainei, ca şi pe Lenin, riscă să-l coste capul pe actualul lider de la Kremlin. De aceea, el se dă de ceasul morţii ca s-o recupereze.

Pe spirala timpului au loc fenomene similare şi se perindă personaje asemănătoare. Putin ştie asta. Nu degeaba îi imită pe Lenin, Stalin şi Hitler.

Istoria, de bună seamă, se repetă. Atâta doar că la altă scară, cu alţi actori si cu alt deznodământ. În era vitezelor, Putin s-ar putea să se vadă silit să plătească mult mai devreme decât odioşii săi predecesori.