O deturnare periculoasă a agendei europene

Prezentul continuu

Mare noroc că interesul publicului este captat de căsătoria lui Vlad Filat şi Angela Gonţa. Astfel, este sustrasă un pic atenţia de la agenda politică internă care a luat-o razna.

L-au apucat pe Dumnezeu de un picior

Urmăreşti setul de mesaje pe care pun accentul astăzi o parte a presei şi unii politicieni de prima mână şi te cruceşti. După momentul Vilnius, mulţi au crezut pesemne că l-au apucat pe Dumnezeu de un picior.

Se creează impresia că lumea s-a autoliniştit la modul nepermis. Nu spun că diriguitorii statului s-au culcat pe lauri. Şi nu afirm că mass-media ar tăia frunze la câini. Agenda politică rămâne supraîncărcată.

Atâta doar că de la un timp încoace subiectele de dezbatere publică încep să se schimbe într-un mod ciudat. Ca să nu zic suspect.

Treptat, cauza europeană şi presiunile Moscovei asupra Chişinăului dispar din prim-plan. Locul lor este luat de alte teme. În faţă ies probleme precum denumirea limbii, unirea cu România, viitorul şi identitatea statului Republica Moldova etc.

Până la un punct, noile accente sunt explicabile. Verdictul Curţii Constituţionale în chestiunea lingvistică şi noul proiect de ţară anunţat de preşedintele Traian Băsescu au sensibilizat atenţia generală, contribuind la stabilirea unei noi structuri ierarhice a agendei politice.

Totuşi, pentru moment nimic nu justifică abandonarea paradigmei europene. Unde mai pui că substituirea vechilor priorităţi cu altele noi pare falsă şi miroase a cacealma.

Paie-n cap

Răsfoiţi ziarele şi urmăriţi talk-show-urile televizate. Ai senzaţii că problemele sunt puse de aşa o manieră, încât să inflameze spiritele.

Integrarea europeană este opusă românismului. Acesta din urmă se identifică în totalitate cu unionismul care, la rându-i, e prezentat drept un antipod al „statalismului” ş.a.m.d.

Înţelegem neliniştea politicienilor care au senzaţia că atare abordări ar fi nişte diversiuni de natură electorală. Mai greu este de înţeles însă faptul că ei apucă nada întinsă şi se antrenează în polemici care se întorc ca un bumerang împotriva lor.

Unii lideri ai coaliţiei de guvernământ (Marian Lupu, Vlad Filat, Dumitru Diacov, Ion Hadârcă şi alţii) au luat atitudine şi faţă de declaraţiile unioniste ale lui Traian Băsescu şi faţă de hotărârea Curţii Constituţionale, respingându-le de pe poziţii defensive. Cu alte cuvinte, le-au calificat ca fiind nepotrivite, deoarece ar da apă la moară comuniştilor.

Cred că în urma acestui fapt cel mai mult s-a bucurat Voronin. La un cadou mai generos de Crăciun din partea rivalilor săi politici el nici nu se aşteptase.

Să luăm, bunăoară, sintagma „două state româneşti” sau denumirea limbii. Acestea-s subiecte deja închise. Ele reprezintă o realitate obiectivă şi trebuie tratate ca atare.

Însă liderii coaliţiei de guvernământ, zgândărind nişte probleme inventate, îşi aprind paie-n cap. Singuri şi nesiliţi de nimeni. Comuniştilor nu le rămâne acum decât să le ofere chibritul.

Gafa politicienilor democraţi este multiplicată de unii comentatori care muşcă şi ei momeala otrăvită a opoziţiei stângiste şi a propagandei ruse, dedându-se unor calcule penibile privind procentajul unioniştilor sau diferenţele dintre europenism şi românism, dintre structura psihică a românilor de pe malul stâng al Prutului şi a celor de pe malul drept.

Toate acestea şi alte probleme (cum ar fi aşa-zisul referendum în chestiunea limbii, bunăoară) pot fi şi trebuie abordate, bineînţeles. Dar nu într-un context provocator, impus de inamicii integrării europene a Republicii Moldova.

Vrând-nevrând, te bate gândul că societatea este împinsă în mod deliberat pe un teren minat. Că toată lumea e îndemnată să bată apa în piuă. Să recepţioneze nişte mesaje care nu unesc, ci din contra, dezbină curentul european.

Cartoful fierbinte

Este la mintea oricui că PLDM, pentru a-şi extinde bazinul electoral, urmează să aibă un discurs diferit de cel al PNL-ului, iar PD nu-i bine să se asemene cu PL. Asta însă deloc nu înseamnă că aceste partide, dar şi mass-media, trebuie să preia vocabularul, temele şi instrumentarul de analiză al PCRM-ului. Procedând astfel, ele intră într-un joc periculos în care sunt forţate să prindă cartoful fierbinte aruncat de comunişti.

Apropierea de UE e un remediu general cu efecte atotcuprinzătoare. Europenizarea limpezeşte minţile şi descătuşează sufletele, deşteptând conştiinţa naţională a majorităţii românofone şi, concomitent, cultivând valori democratice în sânul minorităţilor rusofone.

Dar marele hop în drumul spre UE n-a fost încă trecut. În această situaţie, orice deturnare a agendei europene în favoarea altor teme, oricât de semnificative ar părea ele, nu face decât să ne arunce în capcana întinsă de Moscova şi complicii ei conştienţi sau inconştienţi de la Chişinău.