O americană de dincolo de umbrele fanariote

Prezentul continuu

Adevărata semnificaţie a şederii de deunăzi la Bucureşti a subsecretarului de stat american, Victoria Nuland, în ciuda faptului că vizita fusese urmărită şi comentată cu lux de amănunte, a scăpat în mare parte atenţiei mass-media. Şi asta pentru că evenimentul a fost văzut de foarte mulţi nu de la înălţimile unei abordări mai mult sau mai puţin obiective, ci din şanţurile războiului Băsescu-Ponta.

Fără dragomani şi sultani

Unii au catalogat voiajul înaltului oaspete de peste Ocean ca fiind o încercare de a urechea premierul român pentru atacurile sale la justiţie. Alţii, dimpotrivă, s-au grăbit să concluzioneze că adjuncta lui John Kerry a venit să îngroape proiectul unionist al preşedintelui României.

Respectarea principiului separaţiei puterilor în stat, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de alta, au constituit, neîndoielnic, importante subiecte de discuţie în cadrul vizitei. Am aflat asta chiar de la prima sursă.

Într-un comunicat oficial american, difuzat în ajunul sosirii Victoriei Nuland la Bucureşti, se arăta că ea va dezbate „cu înalţi responsabili din Guvernul român şi cu membri ai societăţii civile probleme bilaterale şi regionale, între care eforturile de consolidare a statului de drept”. Şi Traian Băsescu confirmă că emisarul Washingtonului a transmis un mesaj privind justiţia.

Însă este hilar să transformi subsecretarul SUA de stat într-un fel de dragoman al Înaltei Porţi. Într-un killer otoman care vine cu firman de la sultan pentru a mazili indezirabilii. De altfel, nici forţele politice rivale de la Bucureşti nu recunosc faptul speculat de mass-media potrivit căruia oficialul american ar fi profitat de ocazie pentru a întări Preşedinţia în detrimentul majorităţii parlamentare sau viceversa.

Consilierul prezidenţial, Cristian Diaconescu, bunăoară, consideră că „utilizarea vizitei Victoriei Nuland în favoarea sau defavoarea unora este ridicola”. Potrivit lui, maniera în care subsecretarul de stat american şi-a transmis mesajele a fost „deosebit de constructivă, necontondentă”.

Şi prim-ministrul României, oricât ar părea de paradoxal, a fost la unison cu Preşedinţia. „Nebunia” cum că oficialul SUA a venit la Bucureşti pentru a certa Guvernul, a spus Victor Ponta, este „o iluzie fanariotă”. Totodată, el a precizat că subiectul principal pentru care emisarul Washingtonului sosise la Bucureşti este confidenţial şi a fost discutat la ultimul Consiliu de Apărare a Ţării (CSAT).

Cu alte cuvinte, chestiunea numărul unu de pe agenda voiajului Victoriei Nuland a fost declarată nepublică. E un secret de stat pe care, fireşte, nu-l va dezvălui nimeni, deoarece divulgarea unor astfel de taine constituie o infracţiune penală.

Cu americanii împotriva resovietizării

Totuşi, din afirmaţiile făcute de oficialul SUA se desprind două lucruri esenţiale care definesc stadiul actual al relaţiilor româno-americane. Dar şi rolul pe care şi-l asumă cele două state în această parte a Europei.

Primul. Într-o conferinţă de presă, Victoria Nuland a ţinut să sublinieze că „SUA vor o Românie cât mai puternică posibil, cât mai curată, cât mai democratică, care să fie marele aliat al Statelor Unite în aceasta zonă” (s.n.).

Şi al doilea. „SUA și România, a spus subsecretarul de stat, sunt partenere pentru a susține (s.n.) o Moldovă independentă, suverană și democrată”.

Aşadar, România, în viziunea americană, este un mare aliat pe care Washingtonul şi-l doreşte eminamente redutabil pentru a promova interesele comune în zonă. Inclusiv, pentru a sprijini împreună (s.n.) Republica Moldova.

Iată mesajul capital pe care l-am aşteptat de foarte mult timp să ne parvină! Poziţia SUA, sonorizată de Nuland la Bucureşti, clarifică lucrurile în cel mai lizibil mod cu putinţă. Luptăm cot la cot cu americanii împotrivă resovietizării cu ochi oblici.

Este limpede că războiul geopolitic din teritoriile fostului lagăr comunist nu este o efemeridă, de vreme ce Washingtonul şi Bucureştiul îşi dau mâna pentru a rezista în faţa himerei numite Uniunea Vamală. Iar Republica Moldova nu este singură în această situaţie şi se poate oricând baza pe forţa combinată a alianţei româno-americane pentru a avansa cu succes pe drumul european.

Fără băsişti şi uselişti

Având în vedere toate acestea, dincoace de Prut ar urma să se evite jocul de-a băsiştii şi useliştii, deoarece atare divizări sunt contraproductive. Pe scena politică românească există un consens naţional în ceea ce priveşte Republica Moldova, iar diferenţa de abordare dintre partide ţine de nuanţe, nu de substanţă.

Astfel stând lucrurile, înainte de a ne ajuta americanii, haideţi să ne ajutăm noi pe noi înşine. Interesul de moment al Republici Moldova este să dovedească echidistanţă faţă de procesele politice din România. Teleportarea competiţiei democratice de la Bucureşti la Chişinău transformă dezbaterea electorală într-o luptă fratricidă cu efecte nocive pentru cauza europeană.

Deţinătorii de paşapoarte româneşti din Republica Moldova vor opta în alegeri, desigur, pentru Băsescu, Ponta sau Crin Antonescu. Aceste preferenţe electorale nu trebuie însă transmutate în cotonogeli politice dincolo de cabinele de vot.