Faceţi cunoştinţă: Cubanezul Europei

Prezentul continuu

În cadrul dezbaterilor parlamentare de miercuri pe marginea moţiunii de cenzură, depusă de opoziţie, premierul Iurie Leancă a avut un mesaj spumos pentru comunişti. El i-a acuzat de ipocrizie, citându-l cu nesaţ pe Voronin.

Mutanţii trecutului fură viitorul

Acum şapte ani, aminti şeful Guvernului, fostul preşedinte spunea că „cine refuză integrarea europeană riscă să rămână în trecut”. În acest context, mai în glumă, mai în serios, prim-ministrul i-a reproşat liderului PCRM că a cedat puterea în partid unor elemente radicale şi dogmatice care riscă să ne lase în trecut.

Habar n-am dacă Voronin a predat de bunăvoie pârghiile de influenţă sau acestea i-au fost acaparate mişeleşte de mai tinerii lui tovarăşi de drum şi dame de companie. Ceea ce pot spune cu certitudine este faptul că partidul secerii şi ciocanului parcă-i desprins astăzi din filmul hollywoodian „Oamenii X” în care nişte mutanţi monstruoşi dintr-un trecut obscur invadează prezentul pentru a-i fura viitorul.

Şi pe scena noastră politică mişună nişte specimene parcă paraşutate în mijlocul nostru din negura vremurilor demult apuse. Să-l luăm, de exemplu, pe Grigori Petrenco. În 2007, acest fost lider comsomolist al PCRM-ului propunea, într-o emisiune televizată, lichidarea „opoziţiei neconstructive” şi declararea deputaţilor Anatol Ţăranu şi Vitalia Pavlicenco drept agenţi ai Tiraspolului, pe motiv că afirmaţiile lor sunt citate de presa din stânga Nistrului.

Somn uşor în Palatul „Octombrie”

Nu mai puţin exotică este silueta lui Mark Tkaciuk, un antropolog autoproclamat şi cunoscut fan al teroristului roşu Che Guevara. În 2002, fiind consilier prezidenţial, el i-a băgat în gură lui Voronin cea mai neroadă afirmaţie rostită vreodată de fostul preşedinte comunist. Arătându-le americanilor pumnul, Voronin ameninţa atunci cu o emfază de o stupiditate buimăcitoare că Republica Moldova va deveni pentru SUA şi NATO Cuba Europei.

Cum însă laurii revoluţiei lui Fidel Castro nu cresc pe plaiurile Mioriţei, Tkaciuk, în lipsă de soluţii originale, se inspiră astăzi din experienţa curentă a inamicilor săi de idei de pe „Euromaidan”. „Exemplul Kievului ne arată, mărturiseşte el pe un ton sarcastic într-un interviu pentru „Kommersant.md”, …unde vom dormi dacă se va recurge la asediul unor instituții de stat? Acum știm răspunsul (…) – în fostul palat„Octombrie”.

Vă daţi seama ce-i în capul acestui nefericit epigon al lui Che Guevara care ţine cu dinţii să răspândească în R. Moldova pruritul revoluţionar precum o infecţie contagioasă? Îl dai jos cu alegerile, cu recursul la conştiinţă, şi el revine.

Până şi Voronin i-a spus odată să nu iasă în faţă. Să stea cuminte în banca lui, deoarece, fiind străin, n-are cum să urce în vârful piramidei naţionale.

Nu ascultă însă pe nimeni. Se suie mereu, ca păduchele în frunte, unde caută să sugă sângele din prostia unor concetăţeni care încă umblă după potcoave de cai morţi.

Lenin spunea că bolşevicii au nevoie doar de cinci minute de libertate pentru a prelua puterea prin revoluţie. Aventurierii de tot felul au speculat mereu posibilitatea de a acţiona nestingherit în societăţile deschise pentru a-şi face de cap.

Cascadorul râsului

Tkaciuk, care se vede că a avut ghinionul să se nască prea târziu şi nu unde trebuie, avertizează acum că nu se mai teme să calce „iarba din răzoarele de lângă clădirea Guvernului”. Noi o vom călca, zice el, „vom săpa pe urmă pământul și vom semăna o altă iarbă”.

Cubanezul Europei parafrazează cuvintele imnului proletar „Internaţionala”. Acest cântec voios promite, precum se ştie, să facă întreaga lume, cu iarbă şi vietăţi cu tot, una cu pământul, ca apoi să ridice alta nouă în loc.

Îi sugerez lui Tkaciuk să-şi facă numărul în circ, imitându-l pe David Copperfield. Iluzionistul zice că devine zilnic un om nou după ce se îngroapă singur în pământ la o adâncime de doi metri ca apoi să se elibereze din coşciug şi să pună iarba la loc.

Nu-i exclus ca în cariera de cascador al râsului adoratorul lui Che Guevara să aibă mai mut noroc decât în cea de revoluţionar. Dar cu o condiţie: să se îngroape în Palatul „Octombrie” care nu există.