Dezlegarea enigmei Plahotniuc

Prezentul continuu

Singurul adevăr verificabil pe care ni-l aduce retragerea lui Vlad Plahotniuc este deocamdată buimăcirea opiniei publice. O mutare neaşteptată întotdeauna pune în încurcătură atât partenerul de joc, cât şi chibiţii din sală.

Găuri în cer

Derutată, lumea se apucă să decodeze surpriza. S-o întoarcă pe o faţă şi pe alta pentru a se dumeri ce se ascunde îndărătul ei.

Adesea, o deplasare neobişnuită a pieselor pe tabla de şah este produsul unei idei originale. Nu întotdeauna însă. Uneori, o mişcare neprevăzută de nimeni este consecinţa crizei de timp, a unui calcul eronat sau a lipsei de soluţii.

Rămâne de văzut ce ne va aduce isprava lui Plahotniuc. Are el motive să strige, aidoma lui Arhimede, „Evrica!”? Sau la mijloc e un caz de forţă majoră? Demisia lui e un gest bine gândit? Sau unul fortuit?

Cum răspunsurile certe lipsesc, presa ori ghiceşte în cafea, ori citeşte în stele. Nu-i de mirare că face găuri în cer.

Mesajul criptat al retragerii

Unii comentatori afirmă că renunţarea la mandatul de deputat face proba abilităţii politice şi a capacităţii lui Plahotniuc de a rămâne în atenţia mass-media. Dacă aşa stau lucrurile, ei au descoperit oul lui Columb.

În aceste condiţii, totul e foarte simplu. N-au decât să demisioneze Merkel, Obama şi Hollande. Aşa îşi vor soluţiona cu toţii crizele de prestigiu şi cele de imagine. Prima pagină a ziarelor şi prime-time-ul la TV le vor fi asigurate zile sau chiar săptămâni în şir.

Alţii, şi mai nostimi, cred că Plahotniuc, prin retragerea sa, a transmis un mesaj criptat. Mă întreb, cui? Lui Vlad Filat? Interpolului? Lui Edward Snowden la Moscova? Lui Barroso la Bruxelles? Lui Victor şi Viorel Ţopa undeva în Occident? Sau poate că electoratului, ca să aibă ce decripta oamenii când oligarhul va ajunge în teritoriu?

Pe de altă parte, preşedintele PL, Mihai Ghimpu, crede că Plahotniuc a luat o decizie bună. S-ar putea, de ce nu? Dar dacă aşa-i de bună, de ce abia acum?

Liderul Mişcării Populare Antimafie, Sergiu Mocanu, la rându-i, consideră că retragerea lui Plahotniuc e o „victorie a societăţii” şi un „pas înainte”. Atâta doar că acum prim-vicepreşedintele PD, aciuat în umbră, este un „pericol mai mare decât atunci când era în Parlament”.

Na-ţi-o bună! E victoria a la Pyrrhus, deci? Ce să înţelegem din afirmaţiile dlui Mocanu? Că societatea, înregistrând un succes nesperat, a dat cu mucii în fasole şi de aceea, pentru a mai diminua pericolul, trebuie să-l roage pe oligarh să revină de urgenţă în Parlament? Poate chiar să urce iar în prezidiu? Ar fi şi mai vizibil acolo.

Există şi voci foarte optimiste care presupun că Plahotniuc, retrăgându-se, îşi propune să modernizeze partidul. Asta-i o supoziţie tare de tot. Mi-am imaginat îndată un PD pus la patru ace: înnoit, ridicat la standardele erei informaţionale şi ale democraţiilor vest-europene.

Numai că pentru asta nu-i nevoie să te dezici de mandat. Sau să expediezi scrisori deschise către membrii de partid. Este destul să-i dăruieşti formaţiunii politice libertate. Să accepţi competiţia loială. Dezbaterea dezinvoltă. Mai pe scurt, democraţia de partid!

Mersul în teritoriu

Însă vârf la toate pune însuşi dl Plahotniuc care spune că se retrage din Parlament pentru a pleca în teritoriu. Pentru a merge la popor. La ţară. Pe deal.

„Încă de la primele zile de la intrarea în politică, declară prim-vicepreşedintele PD, mi-am dat seama de o greșeală pe care o fac partidele când vin la putere: greșeala constă în aceea că partidele își trimit cei mai buni oameni în Guvern, în Parlament, dar în partid nu rămâne nimeni ca să-l dezvolte”. Clar, nu?

Iată dezlegarea enigmei. A mutării neaşteptate.

Oamenii buni n-au ce căuta în vârful piramidei, consideră dl Plahotniuc. Ei trebuie să meargă nu la guvernare, ci la vatra satului. În suburbii. În provincie. La adunările de cartier.

Haideţi să selectăm câteva nume de „oameni buni” în politica înaltă. Binyamin Netanyahu, David Cameron, Victor Ponta, José Manuel Durão Barroso şi alţii urmează să demisioneze şi să revină grabnic printre cei mulţi.

Totul e clar. Nu-i mai căutaţi nod în papură dlui Plahotniuc. Nu mai umblaţi cu presupusul. Nu mai încercaţi să găsiţi dedesubturi în declaraţiile lui. Prim-vicepreşedintele PD a descoperit eroarea fundamentală a politicii.

Un lucru, ce-i drept, mai rămâne încă să ni-l lămurească. Dacă dl Plahotniuc se duce în popor, de ce nu rămâne acolo precum „narodnicii”. De ce insistă să facă şi cale întoarsă?