Ce urmăresc declaraţiile lui Băsescu despre unire

Prezentul continuu // Ruşilor li se dă de înţeles că, orice s-ar întâmpla, Chişinăul nu va rămâne singur în faţa Moscovei, pentru că are o soluţie istorică numită România

Traian Băsescu a lansat miercuri seara o bombă politică cu efecte multiple, unele dintre ele mai puţin vizibile. Pentru prima oară un şef al statului român a definit unirea cu Republica Moldova ca fiind un obiectiv naţional prioritar.

Un mesaj pragmatic

Cuvintele liderului de la Bucureşti vor fi interpretate, găsindu-se destui „patrioţi de nicăieri” pe de o parte a Prutului, după cum îi numea Octavian Paler, şi românofobi, pe de altă parte, care îi vor cere capul. Unii, de altfel, s-au pus deja în mişcare.

Intuiesc că Băsescu va fi acuzat, între altele, de incitarea spiritelor în mijlocul unui segment al populaţiei din R. Moldova, care deocamdată nu vede cu ochi buni unirea cu România. În realitate însă, în ciuda unor efecte adverse, mesajul său pro-unionist este de natură pragmatică şi are la bază un riguros calcul politic.

Două amănunte nu trebuie să ne scape pentru a înţelege corect semnificaţia adevărată a afirmaţiilor sale potrivit cărora „următorul obiectiv de ţară pentru România este reîntregirea ţării”. Mai întâi, el a recunoscut că „nu este momentul” să se ceară astăzi unirea. Mai apoi, în aparenţă contrazicându-se, a subliniat că anume „acum este oportun să o spunem că avem acest obiectiv”.

Ce a avut în vedere Traian Băsescu? Ce l-a determinat să vorbească despre unire, deşi îşi dă seama că „nu este momentul” să pună problema reîntregirii naţionale sub aspect practic?

Două focuri, o singură ţintă

Surprinzător, explicaţia o găsim în afirmaţiile făcute aproape simultan de prim-ministrul de la Chişinău. În ajunul Summitului de la Vilnius, Iurie Leancă a stăruit asupra rolului deosebit pe care îl joacă Bucureştiul în destinele R. Moldova.

El a lăsat să se întrevadă că procesul de apropiere a Chişinăului de UE va fi mai uşor datorită României. „La Bruxelles am ţinut să subliniez în faţa preşedintelui Barroso că limba pe care o vorbesc este deja o limbă oficială a Uniunii Europene, tocmai ca să atrag atenţia asupra afinităților dintre Moldova şi România, pe de o parte, dar şi dintre ţara noastră şi ţările UE, pe de alta”, a declarat Iurie Leancă.

Puse cap la cap, discursul preşedintelui român şi cel al premierului moldovean par două focuri diferite trase în aceeaşi direcţie. Punctul ochit este accelerarea procesului integraţionist pentru Chişinău.

Ambii politicieni le sugerează factorilor discreţionari de la Bruxelles că R. Moldova, fiind de fapt o altă Românie, atâta doar că una mai mică, are şi dreptul natural, şi capacitatea intrinsecă să intre grabnic în spaţiul comunitar european.

O soluţie românească

Altfel spus, Băsescu şi Leancă au vorbit pentru ca să fie auziţi de Barroso, Merkel, Cameron, Hollande, Rompuy şi alţii. De toţi înalţii oficiali europeni care pot urgenta procedurile de includere efectivă a R. Moldova pe orbita UE.

Cred că este de prisos să amintim că implementarea cât mai rapidă a Acordului de Asociere este vitală pentru actuala guvernare de la Chişinău. Şi semnarea lui ulterioară, şi ratificarea acestuia de ţările UE, şi ridicarea vizelor urmează să se facă cel puţin cu vreo câteva luni înainte de alegerile parlamentare din R. Moldova. În caz contrar, Occidentul riscă să mai piardă o bătălie cu Rusia.

Dincolo de faptul că Băsescu şi Leancă au acţionat la unison pentru a accelera parcursul european al R. Moldova, afirmaţiile lor despre afinităţile celor două state se constituie şi într-un semnal pentru Kremlin. Ruşilor li se dă de înţeles că, orice s-ar întâmpla, Chişinăul nu va rămâne singur în faţa Moscovei, pentru că are o soluţie istorică numită România.