AFP: Transferul puterii în versiunea Macron, o RESACRALIZARE a „monarhului republican”

Sursa: ziare.com

Transferul puterii în versiunea Emmanuel Macron a constat într-o ortodoxie tradiţională, cu accente gaulliste, chiar războinice, un discurs de „coach” şi o resacralizare a „monarhului republican”, la antipozii „normalităţii” hollandiste, consideră analişti contactaţi de AFP.

Înnoire sau tradiţie?

Ambele, spun aceşti analişti.

„Este sfârşitul normalităţii pe care a mizat Francois Hollande. Emmanuel Macron revizitează toţi markerii: mersul pe Champs-Elysees în picioare într-un vehicul militar la fel ca de Gaulle, bezele trimise mulţimii la fel ca Chirac” şi „un marş singur către Arcul de Triumf (la fel că Valery Giscard d'Estaing) pentru a-şi desemna hotărârea”, apreciază Florian Silnicki, un expert în comunicare politică.

Macron este „regalian în continuare atunci când alege să viziteze militari răniţi, gesturi esenţiale care semnează o preşedinţie a primelor sale ore”.

„Acesta este un puci generaţional, care forţează plecarea generaţiei lui Hollande, dar cu toate acestea nu este în ruptură (cu ea), ceea ce este paradoxal în contextul în care şi-a făcut toată campania pe tema reînnoirii”, subliniază confratele sau Philippe Moreau-Chevrolet.

„Totul se schimbă, pentru ca să nu se schimbe nimic. Regele a murit, trăiască regele”, adaugă el.

Stil degajat sau solemn?

Un stil grav, sunt de acord toţi observatorii.

„El este atent la verticalitate, la înălţime, la gravitate. Vrea să intre în obiceiurile şefului statului”, subliniază politologul Olivier Ihl.

„El bifează metodic tot ceea ce poate contribui la a-i da o imagine prezidenţială, pe care nu o are încă”, notează Moreau-Chevrolet, care remarcă în trecere „paltonul mitterandian, care îi lăţeşte un pic umerii şi-i dă o statură”.

„El încearcă totodată un dozaj savant între înălţimea necesară şi proximitate şi îşi pune în scenă capacitatea de ascultare şi de discuţie cu francezii, acordându-şi timp să le spună un cuvânt fiecăruia”, nuanţează Silnicki.

Şef de război

Parcurgerea Champs-Elysees în picioare într-un „Command Car”, un fel de jeep militar deschis, a marcat spiritele.

„Aceasta este o imagine uimitoare, pe care să o vezi mai degrabă în America de Sud. Un simbol mai degrabă gaullist decât socialist, care aminteşte defilarea de la 14 iulie, eventual Eliberarea Parisului. Este foarte diferit de Hollande, care stătea într-o maşină decapotabilă sub trombe de apă, şi de Chirac, care a refuzat să se tragă 21 de lovituri de tun” la realegerea sa, explică Moreau-Chevrolet.

Diferenţe faţă de Hollande?

Multe.

„Emmanuel Macron alege să se înrădăcineze în funcţia prezidenţială, citându-şi toţi predecesorii, ca o inscripţie în istoria noastră, un element esenţial care i-a lipsit lui Francois Hollande, care nu l-a lăudat pe Nicolas Sarkozy. Iar francezii sunt ataşaţi de figura prezidenţială prin consensul pe care ea îl încarnează”, comentează Florian Silnicki.

„El a înţeles că ceea ce i-a lipsit lui Francois Hollande este recursul la simboluri, în metamorfozarea candidatului ales în monarh republican. Iar el evită erorile lui Francois Hollande şi Nicolas Sarkozy, care şi-au supraexpus viaţa privată, ceea ce francezii resping. De unde discreţia lui Brigitte Macron în cursul acestei ceremonii”.

Un discurs de coach

„Contribuţia sa la discursul politic este acest stil de discurs de terapie colectivă, un vocabular de coach motivaţional, ca să spună că nu, noi nu suntem condamnaţi la declin şi că putem să refacem o formă de optimism. Iar el îi îndeamnă pe francezi să se mobilizeze”, spune Moreau-Chevrolet.

„Am ales un coach la Elysee!”, exclamă el.

Sursa: ziare.com