Adevărul din spatele alianţei SECRETE a lui Ştefan cel Mare care putea RESCRIE ISTORIA

Istoria României nu putea fi ocolită de maşinaţiuni de culise şi de intrigi cu substrat politic, religios sau economic. Conspiraţiile, mişcările şi tratatele politice discutabile au fost parte integrantă a istoriei noastre naţionale, la fel ca în oricare alt colţ de lume.

Chiar dacă în vechime erau numite viclenii, comploturi, tăinuiri, sfatuiri sau uneltiri, aceste modalităţi ascunse de influenţare a mersului firesc al istoriei, nu se deosebeau în esenţă de conspiraţiile moderne care fac să curga râuri de cerneală.

1. Alianţa secretă a lui Ştefan cel Mare cu Persanii

Vestea despre uluitoarele victorii ale lui voievodului Ştefan cel Mare asupra celei mai puternice forţe armate a vremurilor au înconjurat lumea. Dacă liderii care domneau în Europa creştină s-au mărginit doar la încurajări şi laude scrise, în celălat capăt al lumii o altă putere militara admira lupta şi succesele voievodatului Moldovei, sperând la un eventual atac combinat contra turcilor otomani. În aceaşi perioadă, Persia, Afganistanul şi Kurdistanul erau sub stapânirea unei confederaţii de triburi a turcilor oguzi, duşmani tradiţionali ai Imperiului Otoman.

Confederaţia Aq Koyunlu, sau a Oilor Albe turcmene a reuşit în urma unor mari eforturi militare să stopeze expansiunea spre Est a otomanilor. În căutarea unor aliaţi, oguzii din Persia au apelat chiar şi la statul veneţian, căruia hanul Uzun Hassan i-a cerut ajutorul în anul 1464. Veneţienii au promis, dar nu au ajutat cu nimic armatele de calăreţi ai turcomanilor oguzi. În acelaşi timp, Ştefan cel Mare scria epistole tuturor duşmanilor Imperiului Otoman.

A existat astfel o corespondenţă între Ştefan cel Mare şi stăpânitorii Persiei, în care oguzii lauda şi sprijină eforturile domnitorului moldovean. Însă lucrurile au mers chiar mai departe decât nişte simple epitete de gratulare reciprocă din epistole cu caracter diplomatic. La finele anului 1490, turcmenii se angajează să atace Imperiul Otoman, în cadrul unei campanii în Antolia, urmând ca voievodul Moldovei să înceapă la rându-i o campanie la Dunare.

Duşmanul otoman urma să fie prins în cleşte. Forţa militară a clanurilor Oilor Albe era cu adevarat impresionantă. Cronici chinezeşti şi ruseşti relatează că aprigii luptători din stepe întunecau orizontul cu mulţimea lor. Planul prin care romanii ar fi putut schimba faţa lumii pentru prima dată în istorie s-a năruit odata cu moartea accidentală a hanului oguz. Hoarda Oilor Albe s-a risipit odată cu dinastia pe care au fondat-o în Persia.

Continuarea AICI