Pe frontul de Vest - nimic nou. Pe cel de Est - ofensivă

Punct de sprijin

Nu voi mai comenta declarațiile proeuropenilor privind posibilitatea sau imposibilitatea creării unei majorități stabile. S-a spus deja tot ce s-a putut și ce nu. Pe frontul de Vest - nimic nou. Voi aștepta cuminte votul din Parlament, amânat și acesta – a câta oară!

Între timp, pe frontul de Est se anunță ofensiva. Da, Usatîi revine în politica moldovenească! Așa ne-a anunțat chiar el. Mai era să zic – cum e politica, așa-s și actorii. Dar asta e opinia mea personală și ea contează mai puțin. Important e că acest personaj are priză la electorat – ne-au demonstrat-o sondajele și metoda nu tocmai ortodoxă prin care acesta a fost scos de autorități din cursa electorală. Putem doar să ghicim care era configurația puterii actuale, dacă trecea în Parlament…

Iată că se prefigurează o regrupare serioasă a forțelor pro-ruse. Planurile sunt mari. „Va avea loc congresul Partidului Popular Republican şi e timpul să revenim la „Partidul Nostru”. Suntem obligaţi să renaştem, să înregistrăm din nou acest partid şi să câştigăm alegerile locale, dar şi cele parlamentare anticipate”, ne zice Renato. Nu știu de ce, dar am o presimțire că de data aceasta i se va permite să reînregistreze partidul la Ministerul Justiției, dar și să treacă alegerile locale fără probleme. De altfel, și socialiștii ne cheamă la alegeri anticipate. Întorși recent de la Moscova, aceștia au și pornit ofensiva declarațiilor dure.

Ce înseamnă asta? Că până la vară vom vedea o ofensivă în toată legea. Și nu doar în declarații. O reconfigurare pe palierul pro-rus va permite înaintarea în două coloane. Socialiștii vor merge cu steaguri roșii și icoana lui Putin în față – metodă deja aprobată, plus tot felul de promisiuni legate de Uniunea Vamală (proiect deja mort, dar asta nu contează, pentru că în preajma alegerilor cu siguranță rușii vor mai deschide provizoriu o ferestruică pentru câteva vagoane de mere care brusc vor deveni neinfectate, iar în vin poate să scadă concentrația dibutilftalatului).

„Partidul Lor” tot nu va inventa nimic nou și va merge pe un populism cras, promițând că va pune la dubă toată conducerea primăriei capitalei (ceea ce nu e tocmai lipsit de sens). Iar programul concertistic va surclasa ușor bugetul anual al Ministerului Culturii. Să vă mai zic ce se va întâmpla pe 1 și 9 mai? Cred că vă imaginați.

Dacă evenimentele vor evolua anume așa, atunci putem fi siguri că Primăria Chișinăului e ca și pierdută. Ca să nu mai zic de Găgăuzia și Bălți. Dar și în multe alte raioane. Că nu vom trece la județe, ne-a zis-o chiar Lupu – poziție absolut idioată, dar asumată. Am scris de atâtea ori de la 30 noiembrie încoace că, dacă nu se pun pe treabă partidele proeuropene, atunci vor pierde cu siguranță alegerile locale, iar în viitor și cele parlamentare, că mi-e oarecum să mai repet. Dar acum perspectiva începe să prindă contururi.

Având în vedere (in)capacitatea celor trei partide de a ajunge la o înțelegere simplă (rațională, nu neapărat afectivă!), ca să nu mai vorbesc de consolidare și acțiuni comune, am putea constata la vară că am pierdut totul. Iar viitorul european a fost doar un vis. Al nostru. Pe care politicienii l-au exploatat din plin, dar au ratat șansa ca acesta să devină realitate.

Unii politicieni fac istoria și intră în istorie. Ai noștri doar nimeresc în istorii…