„UNIȚI-VĂ odată cu România și nu mai umblați cu mâna întinsă ca niște CERȘETORI”

stirilocale.md

Acesta a fost răspunsul la discursul subsemnatului, dat de președintele Consiliului Europei, dl Hans Vander Bruk, cu ocazia Zilelor Moldovei la Bruxelles, în anul 2000, unde, în calitate de deputat, am vorbit despre situația din R. Moldova. Atunci, delegația noastră condusă de vicepreședintele Parlamentului, Valeriu Matei, a intrat în pământ de rușine.

S-au scurs 27 de ani de la Declarația de Independență a Moldovei, dar cu România nu ne-am unit și tot mai umblăm cu mâna întinsă, ca niște cerșetori. Oare să aibă dreptate cei care ne numesc țigani? Nu, desigur. Țiganii sunt un popor liber, mândru, solidar, nu trădează, nu e laș... Iar noi? Cine suntem noi?

Recent, Parlamentul, prin votul unui partid cu trei capete - PCRM, PSRM, PDM - a refuzat să pună în discuție inițiativa Partidului Liberal Democrat, susținută de Partidul Liberal și grupul parlamentar al Partidului Popular European, pentru înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” din art. 13 din Constituție. De ce actualul Parlament, înfocat apărător al statalității, neglijează actul de naștere a acestui stat: Declarația de Independență a R. Moldova, unde stă scris că limba noastră e Româna? De ce neglijează decizia Curții Constituționale care confirmă că, în caz de conflict, prevalează Declarația de Independență asupra Constituției? Oare demnitarii noștri nu știu că celebra Statuie a Libertății are într-o mână o flacără aprinsă și în cealaltă Declarația de Independență a Statelor Unite, nu Constituția?

Că denumirea corectă a limbii noastre e Româna o confirmă Academia de Științe a Moldovei /1994/, toate academiile lumii, chiar și Большая Совецкая Энцеклопедия de pe timpul lui Stalin. O decizie similară a adoptat, recent, și Consiliul Europei. „Moldoveneasca” lui Dodon a fost exclusă din lista limbilor de lucru la UE, lăsând doar Limba Română.

Ne întrebăm, de asemenea, ce s-a întâmplat cu intelighenția noastră, cea cu cetățenie română, cu titluri academice românești, cu înalte distincții românești etc.? De ce nu protestează împotriva deciziei Parlamentului pentru a contribui la modificarea rușinosului art. 13 din Constituție?

Răspunsul, pentru pseudopatrioții care au luat apă în gură, ni-l dă, cine credeți? Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. Dânsul zice, fără să roșească, cum că actorii au dreptul „să-și investească talentul și în alte proiecte, pentru că fiecare poartă o responsabilitate personală, de ordin moral, intelectual, estetic, financiar etc”.

Păi cu finanțele trebuia s-o începi, monșer. Adică, actorii pot participa, din motive „de ordin financiar”, la sărbătorile lui Dodon, Șor, Usatâi și alții.

Dar oare Jana d”Arc, Giordano Bruno, Soljenițin, Eminescu, alți eroi de la care trebuie să luăm exemplu n-ar fi putut să-și „investească talentul în alte proiecte,” să nu aibă de suferit? Teatrul, știam, nu e creat pentru distracții. Încă de la începuturi a fost conceput ca o tribună a libertății cuvântului, o școală și mereu s-a aflat în opoziție față de putere. Tocmai de aceea erau interzise anumite spectacole, actorii erau prigoniți, bătuți, închiși, alungați de la așa-zisele „case mari”. La noi nu poate exista opoziție, fiindcă ea trece imediat de partea puterii,” râde Caragiale. Oare actorii nu sunt și ei, mai întâi, cetățeni?

Cu frumoasă invidie aflu: Kazahstanul a trecut la alfabetul latin, Parlamentul și Guvernul, pe viitor, va utiliza doar limba kazahă. De asemenea, viteazul popor armean, recent, a biruit vechiul regim procomunist și corupt. Noul lor prim-ministru, Pashinyan, în pofida supărării celor de la Kremlin, a declarat ziua de 8 mai Zi de Doliu, fiindcă Armenia, zice domnia sa, „n-a avut niciun amestec în conflictul dintre Stalin și Hitler. Din cauza acestor doi criminali, la fel ca alte popoare, a avut doar de suferit”.

La noi, însă, Ziua Europei a fost cea mai prorusească, cea mai prosovietică din câte au existat vreodată. A fost transformată în ziua ocupanților, sărbătorită cu mult fast de cei care ne conduc. Și asta în anul când sărbătorim Centenarul Unirii, când basarabenii semnează Declarații de Unire cu România. Ce sfidare cinică!

Din păcate, noi nu suntem nici țigani, nici armeni, nici kazahi. Suntem, în continuare, ocupați. Până când?

Andrei STRÂMBEANU