Toată nădejdea în bau-bau…

Antidot

Cea mai mică dintre vecinele mele este Sănduța. Se apropie cu pași rapizi - și la propriu, și la figurat - de vârsta de doi anișori și, pentru că jucăria ei preferată este tabeta, atunci când mama nu i-o mai dă pe cea de acasă, vine la ușa mea și mă strigă șmecher „nana” (că de fapt nu-i sunt…), ca să mă înduioșez și să-i împrumut propria-mi tabetă. Toată această stratagemă nu e întâmplătoare - în tabetă este un grup de copii care cântă melodia preferată a Sănduței, „Nu mi-e frică de bau-bau!”.

Și Sănduța chiar nu se teme de imaginarul bau-bau, spre deosebire de foarte mulți moldoveni care, fără o sperietoare ce i-ar mâna din urmă, nici nu se culcă, nici nu se trezesc. Fie că e vorba de restricții alimentare sau cele de circulație, totul se face din frică, și nu pentru că așa e bine să fie într-o societate cu pretenții de civilizație.

Un exemplu recent ar fi chiar proaspetele camere de luat vederi instalate în două, deocamdată, intersecții din capitală pentru monitorizarea traficului rutier. Evident că, odată cu camerele și, mai ales, cu „scrisorelele de dor” în formă de amenzi ce vor cădea prin cutiile poștale, schumacherii noștri vor mai încetini. Dar să însemne oare că fără bau-bau-urile video nu vom avea liniște pe drumuri?

Și tot așa, și tot mai departe, am putea să facem un adevărat top al bau-bau-ului de Moldova. Totuși, cel mai de temut bau-bau al zilei pentru moldoveni pare să fie Summitul de la Vilnius. E adevărat că și motivele fricii, și motivațiile provocate de aceasta sunt diferite, în funcție de angajamente, responsabilități, convingeri.

Pentru cei care muncesc în numele integrării europene este, probabil, teama de a nu fi suficient de buni, de a nu reuși să convingă, de a nu îndreptăți așteptările celor de acasă, dar și a celor care au mizat pe noi atunci când au lansat Parteneriatul Estic.Pentru cei care urlă pe străzi, fluturând drapele roșii și lovind în tobe, cei care, cu ochii injectați de ură, sunt gata să se ia la bătaie cu oricine nu este de acord cu ei, Vilniusul înseamnă revenirea la condiția de marginali și, mai ales, eșecul de a readuce Republica Moldova în trecut. Și pentru asta ei se vor lupta până la sânge…

Noi însă nu ne temem de bau-bau. Evident că nu suntem chiar atât de curajoși ca ucrainenii care, fără a sta prea mult pe gânduri, au făcut panouri stradale cu chipul câinelui ce seamănă cu Putin - o potaie găsită în centrul Kievului și care pare să fie o împerechere dintre un Staffordshire și un ciobănesc german - și au împânzit cu ele întreg orașul. Cu un slogan pe potrivă, bineînțeles: „Câinii latră, caravana merge în Europa”. În Europa merge, inclusiv cu ajutorul ucrainenilor care ne asigură spatele, și caravana noastră. Moțiunea de cenzură de ieri împotriva Guvernului Leancă n-a fost decât un fâs comunist. Un bau-bau care pute, dar care nu contează.