Moscova pierde Transnistria

Semne diacritice

Summitul de la Vilnius a pus Moscova pe jăratic. Ea se agită, lansează avertismente, amenință, dar face și promisiuni, pentru a preveni semnarea de către Ucraina și R. Moldova a acordurilor de asociere cu UE, încercând să ne vândă în schimb o uniune eurasiatică, aflată în proiect. Putin în persoană se comportă ca un dealer politic agresiv, speriindu-ne, luându-ne în râs, prorocind că europenii vor vărsa vinurile moldovenești în șanțuri. Ar putea să ne amuze, dacă Rusia nu ar fi atât de mare și fioroasă.

Cel mai exotic „salesman” politic al Kremlinului este, fără îndoială, Dmitri Rogozin, vicepremier și reprezentant special al lui Putin pentru regiunea transnistreană a R. Moldova. El ne-a amenințat mai înainte că vom îngheța la iarnă și că vom pierde câteva „vagoane” la cotituri, dacă nu îi vom da ascultare și nu vom renunța la cursul european. Zilele trecute, Rogozin a ieșit din nou la rampă. De data aceasta, el a încercat să bage în sperieți și Europa, sfătuind-o să nu-și ia asupra ei povara unor economii falimentare (de ce le vrea Rusia, nu a explicat), spunând că Acordul de Asociere a R. Moldova cu UE, fără a ține cont de poziția Tiraspolului, pune în pericol pacea de pe Nistru, ar putea duce la „dezghețarea” conflictului transnistrean. Iar intrarea R. Moldova și a Ucrainei în zona de comerț liber cu UE se va solda cu „blocada economică totală a Transnistriei” și „cu slăbirea de mai departe a statalității moldovenești”.

Rușii murind de grija „statalității” noastre este un oximoron de pe timpul lui Petru I, de la Luțk. Domnul lup se neliniștește că mielul îi poate scăpa din gheare, că se va pune la adăpost.

Ceva mai puțină pasiune, un pic de sobrietate nu ar dăuna mesajelor Kremlinului. Ridicolul, se știe, ucide. Doar nu e sfârșitul lumii, există viață și după Vilnius, isteria rușilor pare neînțeleasă pentru cei care nu cunosc sindromul imperial. Moscova simte că pierde nu numai Ucraina și R. Moldova, ci și Transnistria împreună cu ele. Acesta e motivul agitației, al nervozității sale excesive.

Totuși, de ce să se ajungă la război, dle Rogozin? Dacă se pomenește în mijlocul zonei de comerț liber cu UE, regiunea transnistreană nu pățește nimic, ba, dimpotrivă, se alege cu un câștig nemeritat, cu un privilegiu pentru care alții au muncit ani de zile. Oamenii de afaceri transnistreni ar putea beneficia de noul regim de comerț cu UE, după cum beneficiază astăzi de actualul regim asimetric. Chestia cu „blocada” este o minciună pentru naivi, Transnistria va putea exporta în Rusia, după cum a exportat și până acum, trecându-și mărfurile prin vama R. Moldova. Și dacă Transnistria se pretinde stat independent, atunci de ce s-ar plânge că Chișinăul nu îi cere părerea în chestiunile interne ale R. Moldova?

Ceea ce se schimbă și sperie Moscova e altceva. Dacă nimerește în Parteneriatul Estic, strânsă între Ucraina și R. Moldova, Transnistria își pierde astfel rolul de ancoră geopolitică legată de piciorul R. Moldova. Ea încetează a mai fi „coada” mânuită de Rusia pentru a forța „câinele” moldovenesc să se miște după placul Kremlinului. Transnistria devine o enclavă care trebuie întreținută, fără a mai oferi serviciile de până acum. Astfel, strategia Bruxellesului de a nu-i recunoaște „sfera de influență” și a nu permite Moscovei să dicteze noilor state postsovietice dă primele rezultate, Parteneriatul Estic începe să funcționeze. Spațiul de manevră al Moscovei în privința Transnistriei e destul de limitat. Divorțul civilizat despre care a vorbit nu demult Șevciuk pică într-un moment nepotrivit, când Kremlinul nu își poate permite acum să sfideze normele internaționale”. Și nici nu își dorește, căci recunoașterea unei enclave cu care nu are hotare comune comportă și alte riscuri, decât cele de imagine sau financiare. E vorba de riscul unui eșec strategic al proiectului separatist. Șansele ca Transnistria să se pună pe picioare ca stat independent sunt minime.

Deși se spune că dulăul care latră nu mușcă, există și excepții. Dacă Moscova avertizează că e posibil un război, ea ar putea încerca să demonstreze că a avut dreptate. Intențiile Tiraspolului de a-i „filtra” pe transnistrenii care funcționează în „structurile de forță” ale R. Moldova, de a evacua poliția moldovenească din Tighina conțin un evident potențial provocator. În presă s-au strecurat informații că KGB-ul transnistrean are misiunea să tulbure apele și pe malul drept al Nistrului, mai cu seamă în localitățile găgăuzești. De aceea trebuie luate măsuri de precauție. Este la țanc inițiativa lui Leancă privind „organizarea unei misiuni internaționale de monitorizare a situației din Zona de Securitate cu implicarea experților neutri, în vederea identificării și prevenirii focarelor de tensiune”, inițiativă fomulată la recenta întâlnire cu liderul separatist Evgheni Șevciuk, în Germania.

Și mitingul antieuropean planificat la Tiraspol (ca și cel planificat de comuniști) face parte din campania de speriere a Europei. Acesta va trebui să fie nu mai mic decât mitingul de la Chișinău în favoarea integrării europene, ceea ce e o sarcină deloc ușoară. Mai cu seamă dacă se confirmă informația că numărul populației transnistrene nu mai este de circa 500 de mii, ci de circa 300 de mii de oameni. Ca să se adune 100 de mii, va trebui să vină la miting fiecare al treilea transnistrean. E un vast front de lucru pentru administrația de la Tiraspol. Și e abia începutul, dacă Rogozin nu se calmează.