Inamicul nr. 1 al Republicii Moldova nu este Rusia

Prezentul continuu

Toată lumea bună ne sare în ajutor. UE ne-a luat apărarea în faţa şantajului rusesc. Au intrat în luptă şi americanii. Ura şi la gară! Să nu scăpăm trenul european.

O putere dezarmantă

La o privire mai atentă, însă, vom vedea că nu Rusia este inamicul nostru principal. Există un duşman mult mai feroce.

Nu este vorba de un adversar extern, ci de unul intern. Acest vrăjmaş cumplit ne hărţuieşte din spatele frontului. Nu poate fi nici luat prizonier, nici dezarmat şi nici ucis, întrucât ideea pentru care se bate el este fixă şi nu moare niciodată.

Numele marii puteri imposibil de învins este Prostia. Asupra pericolului pe care o comportă aceasta ne atrăgea atenţia deunăzi Constantin Tănase. Atâta doar că el nu ştia dacă există un tratat ştiinţific despre prostie. Desigur că există. Cum să nu fie?

Ion Luca Caragiale citează, bunăoară, studiul cercetătorului francez Paulhan „Despre prostia la om”. După acest autor, prostia se manifestă adesea sub forma pretenţiei. Aceasta „ne loveşte prin contrastul între ceea ce ni se anunţă și ceea ce ni se dă în adevăr”.

Pretenţia neajutată de mijloace fizice sau intelectuale, iată cusurul de căpetenie al societăţii noastre, scria I. L. Caragiale. Ea ne afectează şi în ştiinţă, şi în artă, dar mai ales în politică.

Ce ar crede oare teoreticianul prostiei, dl Paulhan, când ar afla că, prin gura episcopului Markel, noi, cei din Republica Moldova, ne considerăm superiori, sub aspect moral, Europei? Ce ar spune el, când ar citi că strămoşii noştri geţi au dăruit Romei antice limba latină, şi nu viceversa? Sau că Iisus Hristos a fost dac?

Ce ar zice Caragiale când ar afla că majoritatea basarabenilor pretind că Rusia e partenerul strategic cel mai important, chiar dacă aceasta ne-a anexat în 1812, ne-a subjugat în 1940, iar în ultimele două decenii şi ceva continuă să ne ocupe estul ţării? Că în ciuda deportărilor, foametei organizate şi represaliilor kaghebiste, comuniştii rămân şi astăzi cel mai iubit partid la Chişinău? Că popularitatea lui Putin, care ne expulzează conaţionalii din Moscova şi ne impune embargouri, este la noi mai mare decât în ţara lui?

Dreptul la ignoranţă

De-a lungul anilor, Republica Moldova s-a confruntat nu atât cu fosta metropolă, cât cu prostia. Cu neghiobia de a-i aduce la guvernare pe agrarieni, care poate că erau pricepuţi brigadieri, preşedinţi de colhoz şi secretari de partid, dar aveau pretenţia idioată de a fi oameni politici? Cu stupiditatea de a-i considera pe cei mai mârşavi agenţi de influenţă ai Rusiei drept buni români şi unionişti? Cu măgăria unor parveniţi de a nu achita cu anii salariile şi pensiile, netezind astfel comuniştilor drumul spre putere. Cu dobitocia unui general de miliţie care a condusţara precum un „hoţ în lege”, transformând bunurile naţionale într-o ordinară pricopseală banditească a propriei familii şi a servitorilor săi?

Iar noi, idioţii ceilalţi, ne-am împăcat de-a lungul anilor cu ciocoismul, corupţia, nepotismul, furtişagul, jăcmăneala. Cu neobrăzarea unor aventurieri care îşi trimit astăzi progeniturile să înveţe la Londra, dar cheamă totodată prostimea să aleagă Asia ca mijloc de sinucidere colectivă în prăpastia numită Uniunea Vamală?

Şirul prostiilor ce ne-au stat împotrivă nu contenește în ciuda reformelor din educaţie, realizate de ministrul Maia Sandu. Totuşi, cretinii simt, probabil, că-i paşte o primejdie, de vreme ce Voronin şi-a trimis duminica trecută comsomoliştii repetenţi în faţa Guvernului să-şi revendice dreptul la ignoranţă şi pretenţia de a lua bacalaureatul fără să înveţe.

Vindecarea de prostie, reţeta unui preot

Există vreun leac? În urma experienţelor efectuate pe teren, în sudul UE, ieromonahul Petru Pruteanu, misionar al Bisericii Ortodoxe din Moldova în Portugalia, ne propune o reţetă. Citez:

„Eu cred că fiecare moldovean are nevoie să stea cel puţin câteva săptămâni în Vestul Europei pentru a respira şi un alt aer. Recunoaştem noi sau nu, dar suferim de un soi de prostie care are şanse de vindecare numai după ce vedem măcar şi în treacăt o altă lume... Tineretul din R. Moldova trebuie să vadă că patronul lucrează cot la cot cu ceilalţi muncitori şi chiar mai mult decât toţi. Vă asigur că mulţi vor rămâne şocaţi, pentru că realitatea din Chişinău e cu totul alta. Una de-a dreptul prostească.

În Europa de Vest poţi vedea politicieni în transportul comun sau academicieni care merg cu bicicleta. La noi însă nu doar copiii deputaţilor, ci şi nepoţii lor au BMW X5. Dar când îi pui să deschidă gura, nu ştiu să vorbească nici în propria limbă, nemaivorbind de engleză...

Din punctul acesta de vedere, relaţiile cu Rusia ne îmbolnăvesc mai mult, pe când cele cu UE sper că vor vindeca prostia şi cumătrismul moldovenesc”, conchide preotul misionar Petru Pruteanu.

Comentariile sunt de prisos. Reţeta-i bună, dar ca s-o administrezi corect ai nevoie de un strop de inteligenţă, ceea ce-i mai greu.