Premiul Saharov, Malala Yusafzai şi talibanii moldoveni

Antidot

Malala Yusafzai este o adolescentă de 16 ani din tribul paştun din Pakistan. Anul trecut, tânăra a supravieţuit unei tentative de asasinat a talibanilor.

Premiul Saharov este un trofeu acordat pentru libertatea de gândire, anual începând cu 1998, de către Parlamentul European. Denumit în onoarea fizicianului sovietic şi a disidentului politic cu renume mondial, Premiul Saharov este oferit unor personalităţi sau organizaţii ce s-au remarcat printr-o contribuţie importantă la lupta pentru drepturile omului şi democraţie.

Ieri, 20 noiembrie, Malala Yusafzai a devenit oficial laureată a Premiului Saharov 2013. Înainte să îşi ţină, în faţa legislatorilor europeni, discursul în engleză, Malala a rostit, în arabă, o rugăciune „în numele lui Allah…”. În numele acelui Allah cu care bărbaţii din neamul ei şi-au justificat dreptul lor de a trage cu arma într-o copilă. Pentru că, în ochii lor, pentru o fetiţă care îşi apără dreptul ei şi al altor mii de fete la educaţie nu merită decât moartea.

Dreptul la educație, obținut prin sânge

Se întâmpla la 9 octombrie 2012, când Malala se întorcea acasă cu autobuzul şcolar. Un glonț i-a atins capul, altul i-a străpuns gâtul, dar Allah a vrut ca tânăra să trăiască. Pericolul nu a trecut însă. Pentru că Malala nu a renunţat şi continuă să promoveze ideea că o naţiune puternică nu este cea care deţine tunuri şi bombe, ci aceea care este educată. Iar acest lucru este posibil doar dacă oamenii au acces la educaţie, fie că sunt femei, fie bărbaţi. În Pakistan, dar şi în alte zeci de locuri de pe glob, dreptul la educație se obţine cu sânge. Şi chiar dacă, încă acum un an, un grup de clerici islamişti au condamnat tentativa de asasinare a Malalei, talibanii - mândri descendenţi ai aceluiaşi trib paştun - şi-au reiterat hotărârea de a o ucide şi pe tânără, şi pe tatăl ei. Pentru că nu are ce căuta o femeie, care este un animal domestic, la şcoală!..

Ieri seară, citeam povestea Malalei Yusafzai și mă întrebam dacă vreuna dintre specimenele, iertată să-mi fie exprimarea, care au organizat protestele „anti-Maia-Sandu”, a auzit vreodată de istoria acestei fete. Sau măcar dacă știe că în lume există și oameni care doresc să învețe. Și nu o fac nu pentru că nu le-ar plăcea regulile de studiu sau de examinare, ci pur și simplu pentru că riscă să ia un glonț în cap. Ori să fie împroșcați cu pietre. Ori…

Problema e când pui mâna pe armă…

Mă întrebam ce ar zice Malala, dacă ar afla cauza supărării așa-zișilor liceeni din Republica Moldova (și am scris „așa-zișilor”, deoarece implicarea factorilor politici în aceste acțiuni de protest este fapt dovedit). Cum ar reacționa ea, văzând în ce hal e înjurată și amenințată, în zeci de filmulețe care circulă pe Internet, o ministră care vrea să pună capăt flagelului numit copiere din sistemul de învățământ? În cel mai bun caz, nu ar înțelege. În cel mai rău… cred că s-ar îngrozi, pentru că nu e mare diferență între supărații tineri moldoveni și amicii ei talibani. Problema e când pui mâna pe armă.

„Aceşti copii nu vor să primească un iPhone, o XBox, o Play Station, sau ciocolată... Nu vor decât o carte şi un creion”, cu aceste cuvinte și-a încheiat miercuri tânăra activistă din Pakistan discursul susținut la Parlamentul European, venind astfel cu o pledoarie în favoarea tuturor copiilor săraci şi lipsiţi de mijloacele de a merge la şcoală. Ai noștri au și iPhone, și Play Station, și haine, și mâncare. Dar asta nu îi împiedică să fie talibani.

P.S. Apropo de filmulețele de pe Internet, care sunt adevărate amenințări cu moartea la adresa ministrei Maia Sandu, eu sper că țara aceasta este, totuși, stat, iar în acest stat există, totuși organe responsabile, capabile să cerceteze, depisteze și face publice nu doar materiale compromițătoare la adresa unor persoane incomode din punct de vedere politic. Așa cum scriam acum o săptămână, când manipularea unora întrece orice limite, toleranța mea moare. Aici însă e mai mult decât manipulare - aici este pericol social.