Conflictul de la Comrat și tăcerea lui Lupu

Semne diacritice

De la Chișinău e uneori dificil să înțelegi ce se petrece pe scena politică de la Comrat. Și nu distanța e cauza. Căci e la fel de dificil uneori, fiind la Chișinău, să înțelegi acțiunea de pe scena politică de la Chișinău. Cauza e aceeași lipsă de reguli clare ale jocului politic, interesele obscure sau iraționalitatea politicienilor, existența unor sforari externi, a căror implicare poate fi doar dedusă, asemeni existenței unor corpuri cerești, după modul în care acestea, nevăzute, influențează corpurile vecine. Vinerea trecută, în centrul Comratului se desfășurau concomitent trei mitinguri: unul împotriva demiterii guvernatorului (bașcanului) Mihail Formuzal și împotriva deputaților Adunării Populare care au inițiat destituirea sa, altul - pentru demiterea bașcanului actual, iar al treilea miting era pentru aderarea R. Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. Circa 200 de polițiști urmăreau ca participanții mitingurilor antagonice să nu se încaiere. Din fericire, lucrul acesta nu s-a întâmplat, ceea ce sugerează că „temperatura” pasiunilor era moderată, că participarea la un miting sau altul era destul de convențională.

Deputații Adunării Populare (AP) au rămas surzi la chemările din piață ale adepților bașcanului, dar și ale lui Formuzal personal, care însă n-a binevoit să vină să-și pledeze cauza în fața reprezentanților găgăuzi. Cu o majoritate de 25 de voturi din 35, aceștia au demis Executivul Autonomiei. Nu însă și pe bașcan, ca șef al Executivului, după cum s-a văzut mai pe urmă. Căci, conform legii, acesta poate fi demis prin vot secret, cu 2/3 din numărul deputaților Adunării Populare, iar decizia de destituire este supusă unui referendum ale cărui rezultate sunt valide doar cu participarea a 50% plus unu dintre alegători. Doar 20 de deputați au participat la votul secret, în loc de 24 cât era necesar, 19 votând pentru destituire. Eșecul însă nu i-a descurajat pe adversarii lui Formuzal. Președintele comisiei juridice a AP, Ivan Burgudji, a anunțat că orice funcționar din Autonomia Găgăuză poate fi demis cu votul a 18 deputați ai AP și bașcanul nu este o excepție. Deputații au ales un înlocuitor al guvernatorului în persoana șefei interimare a direcției juridice a Executivului, Irina Zelenskaia, în pofida legii care spune că în asemenea cazuri scaunul este ocupat temporar de adjunctul său.

Președintele AP, Dmitri Konstantinov, a mers imediat să-i ceară lui Formuzal să elibereze biroul pentru bașcanul (sau bașcana?) interimar(ă), dar a fost oprit de poliție…

Nu e prima confruntare între Adunarea Populară și Executivul de la Comrat, un oraș nu prea mare, unde neînsemnatele diferențe de opinie se acutizează pe solul unor rivalități și animozități personale, transformându-se uneori în crize politice. Printre adepții lui Formuzal domină convingerea că în spatele deputaților care vor să-l înlăture de la putere stă liderul democraților găgăuzi, Nicolai Dudoglo, primarul Comratului, pe care l-a învins de două ori în cursa pentru funcția supremă în Autonomie. Deputații democrați dețin majoritatea în AP, deși niciunul dintre ei nu a candidat ca membru al PD. Numărul lor exact ar putea fi mai mic decât se credea, dacă e să judecăm după numărul deputaților care au participat la procedura de demitere a bașcanului. Până la alegerile bașcanului, în decembrie 2014, nu a mai rămas mult și, cu toate că Formuzal nu mai are dreptul să candideze, destituirea sa ar putea face parte dintr-un scenariu de ocupare a unor poziții strategice în cursa electorală.

Lui i se incriminează, printre altele, că manifestă lipsă de respect pentru AP, nu ține cont de hotărârile acesteia și nu le publică în oficiosul local, că a distribuit fraudulos ajutorul umanitar acordat de Rusia – o acuzație mai veche, care este reluată ori de câte ori reizbucnește conflictul între bașcan și deputați. Anticipând evenimentele de vineri, Formuzal l-a atacat, miercuri, într-o conferință de presă, la Chișinău, pe liderul PD, Marian Lupu, cerându-i să demisioneze din funcția de președinte al PD și cea de deputat în Parlamentul R. Moldova, invocând „degradarea morală” a reprezentanților acestui partid în Autonomia Găgăuză. Spre Chișinău au arătat și unii participanți la miting. Chișinăul tulbură apele găgăuzilor pentru a-i învrăjbi, a-i asmuța pe unii împotriva altora, ca ei să se bată unii cu alții, iar el să „introducă armata și să nimicească Autonomia”, a declarat, la miting, Leonid Dobrov, inițiatorul referendumului pentru ieșirea UTA „Gagauz-Yeri” din componența R. Moldova.

În general, retorica antimoldovenească, antiromânească pare să fie din nou „în vogă” printre găgăuzi, dacă e să judecăm după comentariile la știrile de pe site-urile găgăuze. Voci raționale care consideră că soarta găgăuzilor este legată de cea a R. Moldova sunt mai puține. Lipsesc analizele și comentariile observatorilor obiectivi, realiști, care să se întrebe de ce ar avea nevoie Chișinăul de destabilizarea situației în Autonomie, tocmai acum, în preajma Summitului de la Vilnius?

Coaliția Proeuropeană nu câștigă nimic prin tulburările de la Comrat, în câștig sunt poate doar comuniștii, căci le creează un fundal adecvat, necesar declanșării unei „revoluții”. Nu întâmplător ei s-au înviorat și s-au repezit spre microfoane, în Parlament, când deputatul PLDM, Petru Vlah, i-a acuzat pe democrați că ar unelti împotriva bașcanului.

Însă faptul că Adunarea Populară a votat în unanimitate decizia de a desfășura, la 2 februarie, un referendum consultativ în privința aderării R. Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus sugerează că democrații găgăuzi se conduc de o agendă politică proprie, diferită de cea a democraților de la Chișinău. Instabilitatea în R. Moldova îi convine și Moscovei, care vrea cu orice preț să oprească apropierea R. Moldova de UE.

Oricum, tăcerea lui Lupu nu e soluția cea mai bună. E adevărat, Chișinăul trebuie să evite cu orice preț orice acțiune care ar putea fi interpretată ca implicare în lupta politică de la Comrat. Autoritățile centrale, liderii politici importanți nu își pot permite să ia partea cuiva, dar își pot asuma rolul de mediator între ramurile puterii găgăuze. De asemenea, ține de funcțiile instituțiilor statului, nu ale lui Burgudji, să asigure respectarea legilor în Autonomie.