Răni EMOȚIONALE // Rana de abandon sau masca dependentului

Sursa: psychologies.ro

Copii fiind, dacă nu am primit regulat ceea ce avem nevoie și, mai ales, la intensitatea la care noi aveam nevoie, ajungem să dezvoltăm anumite răni emoționale. Au fost distinse cinci răni cărora le corespund cinci măști, iar în acest material discutăm despre rana de abandon și masca pe care o purtăm, cea a dependentului.

Ce înseamnă rana de abandon: a abandona pe cineva înseamnă a-l părăsi, a-l lăsa deoparte, a nu vrea să te ocupi de el sau a te îndepărta de el pentru altceva sau pentru altcineva.

Formarea rănii: Dependentului i-a lipsit atenția părintelui de sex opus, rana activându-se între un an și trei ani, în raport cu părintele de sex opus, din lipsa de hrană afectivă.

Scurtă caracterizare: Masca pe care o va folosi este cea de dependent deoarece el nu poate să reușească singur și are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta și a-l valida.

Dependentul este cel mai apt să devină victimă. O victimă este o persoană care își creează tot felul de dificultăți în viață, mai ales probleme de sănătate, pentru a atrage atenția.

El crede că dacă nu va reuși să atragă atenția nu va putea conta vreodată pe persoana respectivă. Dramatizează lucrurile, cel mai mic incident ia proporții mari, trăiește evenimentele ca fiind dificultăți, crede că nu are niciodată destul.

Dacă are probleme, captează atenția celorlalți deoarece captând atenția nu se simte abandonat.

Este inconstant în trăiri: o perioadă este fericit, iar apoi, dintr-o dată devine nefericit și trist. Cel mai mult are nevoie de susținerea celorlalți, vrea acordul lor înainte de a lua o decizie, cere des sfaturi, nu crede că o să reușească singur.

Când este susținut se simte iubit și ajutat. Atunci când face ceva pentru cineva o face pentru a primi în schimb afecțiune.

Plânge ușor, spune că mama sau tata erau absenți și el era lăsat singur. Cea mai intense emoție trăită de el este tristețea. Este fuzional. Poate să nu își dorească copii sub pretextul de a fi independent.

Îi este teamă de autoritate. Are nevoie de prezența și atenția celorlalți, se agață fizic de celălalt, îl ține de mână, se sprijină pe el sau se sprijină pe ceva când stă în picioare.

Are dificultăți în a părăsi un loc sau o situație, un job, în a se muta. A face o schimbare reprezintă o moarte simbolică ori lui îi este teamă de moarte și de nebunie.

Temeri: Cea mai mare frică a lui este singurătatea. Alte temeri ale sale sunt: de a plânge sau de a fi considerat copil, teama ca celălalt să nu plece, să nu fie de acord cu el, să îl ignore, de a fi refuzat, de a nu fi susținut, de a nu fi la nivelul așteptărilor celorlalți.

Cuvinte folosite des: „absent”, „singur”, „nu mai suport”, „mă simt înghițit”, „nu mi se dă drumul”.

Relații de iubire și sex: Se folosește de sex pentru a-l agăța pe celălalt, în special femeia dependentă face asta. În cuplu, preferă să se mintă că totul merge bine de teamă de a nu fi abandonată. Gelozia provine tot din teama de a nu fi abandonat.

Alimentație: Poate mânca mult fără să se îngrașe, devine bulimic, preferă alimentele moi, mănâncă încet, nu îi place să mănânce singur.

Fizionomie: Corp lipsit de tonus, alungit, subțire, are voce de copil (mai ales femeile) și pune multe întrebări. Când este copil este bolnăvicios, slab și plăpând.

Boli predominante: dureri de spate, astm, bronșită, migrene, hipoglicemie, agorafobie, diabet, afecțiuni ale glandelor suprarenale, miopie, isterie, depresie, boli rare care atrag mai mult atenția asupra bolii, boli incurabile.

Doina Badea, psiholog clinician și psihoterapeut

Sursa: psychologies.ro