POVESTE cu tâlc // Doar timpul…

sursa: google.ro

Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea, Iubirea și altele.

Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, așa că și-au pregătit navele și au plecat. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor.

Bogăția a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă și Iubirea i-a zis:

- Bogăție, mă poți lua cu tine?

- Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:

- Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?

- Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

Iubirea a rugat mai apoi Tristețea, care trecea pe lângă ea:

- Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!

- Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…

Chiar și Buna Dispoziție a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită încât nu a auzit că o strigă.

Dintr-o dată o voce a strigat:

- Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simțit atât de recunoscătoare și plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au sosit pe țărm, bătrânul a plecat.

Iubirea și-a dat seama cât de mult îi datora și a întrebat Cunoașterea:

- Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?

- Era Timpul…

- Timpul? s-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?

Cunoașterea, plină de înțelepciune, i-a răspuns:

- Pentru că numai Timpul e capabil să înțeleagă cât de importantă este Iubirea în viață…

Sursa: tabu.ro