O presiune fără precedent pe Republica Moldova

Prezentul continuu

Cu toate că afară e caniculă, Republica Moldova, în agenda politică internaţională, a fost băgată în congelator. Temperatura dialogului Chişinăului cu partenerii de dezvoltare a scăzut sub zero grade.

Tonul glacial de pe marginea prăpastiei

Ceea ce presa internaţională a numit cândva „poveste de succes” s-a dovedit a fi un produs perisabil care deja miroase urât, alterându-se văzând cu ochii. Cum însă nu poate fi nici cedat, nici aruncat în lada cu gunoi, acesta este supus acţiunii frigului pentru a-l conserva şi apoi a-l recicla.

Tonul sec şi rece al aliaţilor occidentali se resimte la Chişinău cam de la finele anului trecut. Vocea li s-a înăsprit odată cu darea în vileag a unor amănunte uluitoare despre tâlhăria secolului din băncile moldoveneşti.

De la un timp încoace, au început a curge gârlă avertismente amicale coroborate cu apeluri presante şi suspendarea finanţării externe. Autorităţile moldovene sunt îndemnate cu insistenţă să se dezmeticească, să-şi dea seama pe ce lume se află şi să se apuce de treabă.

A trebuit să vină însă arşiţa lunii august, ca secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, să-şi dreagă glasul glacial şi să spună lucrurilor pe nume chiar din paginile prestigiosului cotidian american „The New York Times”. Într-un articol intitulat sugestiv „Îndepărtaţi Moldova de pe marginea prăpastiei”, el arată că aceasta „rămâne în mâna oligarhilor”, ceea ce o face extrem de vulnerabilă în faţa provocărilor externe, mai cu seamă a pericolului rusesc.

Potrivit lui, dacă noul guvern nu va implementa grabnic reforme autentice, statul se va confrunta cu o gravă criză de securitate. Situaţia e pe cale să iasă de sub control, iar Republica Moldova riscă să devină un nou punct fierbinte pe harta Europei.

Haosul bate la uşă

Chişinăul nu-i exclus să piardă Transnistria, crede Thorbjorn Jagland, după cum a pierdut Kievul Crimeea. Haosul bate la uşă, iar furtul miliardului dovedeşte că statul nu este în stare să-şi onoreze obligaţia sa numărul 1, şi anume: protecţia propriilor cetăţeni.

Deşi guvernările proeuropene au fost bine intenţionate, lucrul pe care l-au făcut în ultimii şase ani de zile nu este satisfăcător. Economia rămâne ineficientă, sărăcia este lucie, corupţia dă în clocot, sistemul judiciar suferă cumplit de pe urma ingerinţelor politice.

Secretarul general al Consiliului Europei scrie negru pe alb că puterea de la Chişinău dovedeşte o neputinţă crasă. El arată cu degetul spre clasa conducătoare şi spune ceea ce trebuie să facă neîntârziat aceasta pentru a evita prăbuşirea.

Unu. Arestarea persoanelor implicate în devalizarea băncilor.

Doi. Eliminarea şi judecarea elementelor corupte din instituţiile statului, dar înainte de toate, din sistemul judiciar.

Trei. Asigurarea legislativă a imparţialităţii procurorilor şi a tuturor structurilor poliţieneşti.

Patru. Reducerea imunităţii parlamentare a deputaţilor.

Cinci. Restricţii drastice în domeniul finanţării partidelor pentru a exclude influenţa banilor negri în procesul electoral.

Înaltul oficial de la CE n-a spus nimic nou, fireşte. El a precizat însă apăsat şi foarte clar ce trebuie să întreprindă Chişinăul pentru a recâştiga încrederea aliaţilor occidentali şi a salva ţara de dezastrul care se cască deja ameninţător deasupra ei.

Fără eufemisme şi ocolişuri

Thorbjorn Jagland nu reprezintă o instituţie de stat naţională sau supranaţională, ci doar o organizaţie interguvernamentală. Tocmai de aceea, spre deosebire de preşedintele Consiliului European, bunăoară, sau cel al Comisiei Europene, poate să fie mai slobod de gură.

Secretarul general al CE nu trebuie să se ascundă după deget. După nişte eufemisme. El vorbeşte pe şleau, fără ocolişuri şi fără menajamente.

Una peste alta, demersul său foarte acid vine să demonstreze o dată în plus că Occidentul, în aceste zile fierbinţi de vară, pune o presiune fără precedent pe autorităţile de la Chişinău pentru a le determina să se dezmeticească. Să înceteze să blufeze cu jumătăţile de măsură, cu imitarea reformelor şi jocul la două capete.

Din acest punct de vedere, sunt simptomatice şi ultimele declaraţii ale ambasadorului SUA la Chişinău, James Pettit, care avertizează că potenţialii investitori sunt descurajaţi de corupţia din Republica Moldova. Printre măsurile care urmează să fie luate de urgenţă se numără, în opinia sa, înregistrarea audio a tuturor proceselor de judecată, precum și distribuirea aleatorie a cazurilor în mijlocul judecătorilor.

Republica Moldova e pe linia întâi a noului război rece care s-a declanşat deja. UE şi SUA, în virtutea mai multor motive obiective, nu au cum să cedeze acest aliniament în faţa ofensivei ruse. Iată de ce îl vor apăra. Cu actualii conducători de la Chişinău sau fără ei.