Iată dovezile că Dodon încape în „buzunarul lui Plahotniuc”, iar R.Usatîi este un „interlop”

Prezentul continuu

Ştiu ce hram poartă cei doi lideri ai opoziţiei filoruse. Am pus totuşi între ghilimele sintagma „buzunarul lui Plahotniuc” şi cuvântul „interlop” pentru simplul motiv că sunt citate.

Curcanul pe insula Afroditei

În timp ce vulgul ronţăie voios mărul otrăvit al alegerilor prezidenţiale directe, oferit generos de Curtea Constituţională, pe scenă se derulează o comedie bufă cu doi protagonişti în prim-plan. Ambii, trecând uşor de la băşcălie ieftină la injurie groasă, se bagă în năbădăi reciproc.

Renato Usatîi susţine că tovarăşul său de drum de odinioară, Igor Dodon, e un „curcan” din coteaţa lui Vlad Plahotniuc. Pentru a-şi proba acuzaţiile, primarul oraşului Bălţi afirmă că voiajul recent al liderului PSRM în Cipru nu a fost întâmplător.

Dacă e să-i dăm crezare celui dintâi, cel de-al doilea s-ar fi întâlnit pe insula Afroditei, imediat după decizia Curţii Constituţionale, cu cel mai mare oligarh din Republica Moldova pentru a pune la punct strategia sa câştigătoare în viitoarele alegeri prezidenţiale.

Renato Usatîi promite solemn să dejoace planurile celor doi. El pune mâna în foc că Dodon nu va ajunge niciodată preşedinte, deoarece nu-i decât un umil „proiect al lui Plahotniuc”.

Ameninţarea cu neuropatologul

Igor Dodon nu se lasă mai prejos, bineînţeles. Face şi el gât, zicând că Renato Usatâi ar fi un „flecar” ale cărui vorbe nu merită să fie luate în seamă.

În replică, acesta din urmă îi arată pumnul şi îl ameninţă să-l „trimită la neuropatolog” cu proxima ocazie. Şi tot aşa zi de zi şi seară de seară.

Scena, mai pe scurt, se lasă cu scandal, stupoare, ochi beliţi şi guri căscate. Circul politic este savuros, iar publicul spectator ar tot dreptul să se amuze copios.

Cearta acestor netalentaţi braconieri ai politicii autohtone este distractivă, fără doar şi poate. Râzând şi desfătându-ne, însă, riscăm să ne scape câteva detalii semnificative care, cu voie sau fără voie, ies la iveală în urma altercaţiei dintre cei doi.

Mai singur ca oricând

Gâlceava, oricât ar părea de uşuratică, la o privire mai atentă, are o incontestabilă valoare informaţională. După cum adesea se întâmplă cu două persoane scoase din balamale, gura lor începe să vorbească fără ele. Excesul de hormoni le dezleagă limbile şi le împinge să spună ceea ce în condiţii normale nu ar dezvălui nici în ruptul capului.

Anterior, mass-media a scris în repetate rânduri că Dodon e un farmazon dependent de cel care deţine pâinea şi cuţitul puterii la Chişinău. Iată că astăzi Renato Usatîi confirmă acest fapt. Mai mult, el spune că a ştiut mereu că preşedintele PSRM „e în buzunarul” oligarhului, dar a sperat, chipurile, să-l scoată de acolo.

De cealaltă parte, Dodon, prin câteva tuşe hâde, definitivează portretul de puşlama al liderului „Partidului Nostru”. Îl gratulează cu eticheta de „interlop” şi îndeamnă toată lumea să n-aibă de a face cu astfel de personaje rău famate.

În acelaşi timp, liderul PSRM astăzi e mai singur ca oricând. Fostul său camarad politic sparge toate oalele de capul lui, privându-l de şansa de a cimenta stânga rusofilă în viitoarele alegeri.

Privind lucrurile din acest unghi, este extrem de simptomatică o altă mărturisire pe care o face acelaşi Renato Usatîi. El recunoaşte că, înainte de alegerile parlamentare din luna noiembrie 2014, Plahotniuc a încercat să încheie cu el un târg împotriva lui Dodon.

Tranzacţia însă a picat. Dacă accepta, din cursa electorală urma să fie eliminat Partidul Socialiştilor, nu „Partidul Nostru”.

Ce făcuşi, Renato?

După cum chiar R. Usatîi spune, târgul a avut loc în ajunul scrutinului. Aşa fiind, el nu avea cum să nu continue după consumarea lui, de vreme ce nu numai că i s-a permis să revină de la Moscova, ci şi să câştige Primăria Bălţiului. Astfel, vrând-nevrând, acesta recunoaşte justeţea concluziilor noaste trase acum câteva luni în acest colţ de pagină potrivit cărora el nu putea să se întoarcă acasă din capitala Rusiei fără a cădea în plasa lui Plahotniuc.

Dacă primarul Bălţiului nu minte, Dodon, în ciuda întâlnirii sale cu oligarhul în Cipru, nu-i decât fraierul actualei puteri căruia i se pregăteşte rolul de perdant comic. Nimeni nu-i mai incomodat acum pe scena politică decât liderul PSRM.

Se vede de la o poştă că a fost atras într-o cursă, forţat să se expună şi să atragă asupra sa furia fostului său aliat. De unde şi impresia că adevăratul om al lui Plahotniuc, însărcinat să compromită şi protestele, şi unitatea opoziţiei proruse, este nimeni altul decât R. Usatîi!

Ce făcuşi, Renato? Încurcaşi potecile? Aşa se întâmplă când baţi ba maidanul, ba ceamburul, vagabondând între Bălţi şi Chişinău via Moscova.