Adevăratul motiv pentru care Ponta s-a întâlnit cu Plahotniuc

Prezentul continuu

Dacă premierul Victor Ponta a vrut să producă stupoare la Chişinău, trebuie spus că el şi-a făcut numărul cu brio. A fost în stare să uluiască opinia publică din cele două state româneşti şi nu numai cum nici Andreea Marin adesea nu reuşea s-o facă în proverbiala ei emisiune „Surprize, surprize”.

O hachiţă sfidătoare

De bună seamă, întrevederea şefului Guvernului de la Bucureşti, în cadrul vizitei sale efectuate în Republica Moldova, la 27 august, cu un cetăţean care nu deţine niciun post oficial în stat, iar în partidul său este, formal vorbind, adjunctul lui Marian Lupu, pare o bizarerie. O ciudăţenie cum rareori ai ocazia să vezi.

Iar în condiţiile în care scandalul iscat de devalizarea băncilor i-a conturat şi mai pregnant lui Vlad Plahotniuc, căci despre el e vorba, imaginea de oligarh controversat, întâlnirea în cauză este percepută de cei mulţi ca o hachiţă sfidătoare. Ca o stranietate ce dă de bănuit.

Nu-i de mirare că abracadabrantul eveniment ridică multiple semne de întrebare. Speculaţiile menite sa răspundă nedumeririlor nu contenesc să curgă.

Au jucat teatru

Cum Victor Ponta, după toate probabilităţile, nu va urma exemplul Andreei Marin, care până la urmă le lămurea telespectatorilor dedesubturile surprizelor furnizate, şi nu va dezvălui adevăratele motive pentru care s-a întreţinut la Chişinău cu Vlad Plahotniuc, subsemnatul nu va pierde timpul ghicind în cafea ce au discutat ei între patru ochi. Vă asigur că asta contează mai puţin.

Voi constata însă o certitudine: întâlnirea dintre cei doi a fost, neîndoios, un gest teatral pentru public. Şi acest fapt este clar ca bună ziua.

Dacă ar fi să presupunem că Ponta sau Plahotniuc urmau să discute ceva important şi de neamânat, aveau posibilitatea să facă asta în cadrul unei întrevederi discrete, nu ostentative. Amintiţi-vă cum în 2005, Traian Băsescu, fiind la Chişinău, a evitat din anumite motive politice să se întâlnească oficial cu liderul opoziţiei de atunci Serafim Urechean. Preşedintele român l-a primit însă în secret la sediul Ambasadei.

Ca să nu mai spun că în era digitală sunt o sumedenie de oportunități de a comunica în cel mai confortabil mod posibil de la distanţă. De unde şi impresia că premierul român s-a întreţinut cu magnatul de la Chişinău nu pentru că aveau ceva de dialogat, ci în urma nevoii stringente de a monta o piesă politică numită: „Întâlnirea lui Victor Ponta cu Vlad Plahotniuc”.

E la mintea oricui că anume cel din urmă a dorit să joace în acest spectacol burlesc în compania celui dintâi care, la rându-i, n-a putut să-l refuze. De ce? Motive pot fi mai multe.

Ponta reprezintă partidul care l-a promovat pe Plahotniuc în fruntea „Petrom Moldova”. În plus, între PSD şi PDM a existat un parteneriat pentru alegerile prezidenţiale din România şi cele parlamentare din Republica Moldova.

Dar care au fost rosturile scenetei? Spoirea imaginii? Într-o anumită măsură, da. Orice duş politic pentru Plahotniuc în actualele împrejurări este binevenit.

Teamă îmi este însă că scăldătoarea lui Ponta pentru moment e destul de săracă. El însuşi riscă să piardă jilţul de prim-ministru şi tocmai de aceea nu dispune de suficienţi detergenţi pentru a spăla obrazul cuiva.

A trimis un semnal cui trebuie

Bănuiesc că mobilul esenţial al întâlnirii a fost altul. Vlad Plahotniuc, împreună cu alţi politicieni de la Chişinău din prima linie, se clatină în urma furtului din bănci. Suspiciunile planează asupra lor ca un nor nuclear.

Iată de ce oligarhul, prin întâlnirea cu Ponta, a dorit să trimită un semnal. Dar nu atât alegătorilor, cât persoanelor şi instituţiilor, dându-le de ştire că, în ciuda dificultăţilor din ultimul timp, rămâne în picioare.

Se ştie că şi în regimurile autoritare, şi în democraţiile fragile, după cum e cea de la noi, o mână forte ajunge să nu mai stăpânească situaţia nu pentru că ar pierde pârghiile de comandă, ci fiindcă subordonaţii încep a se îndoi de puterea ei reală sau de capacitatea acesteia de a supravieţui. Iar jefuirea băncilor pune capac la toate, începând să inducă şovăială şi multă neîncredere în demnitarii manevrați din umbră de oligarhie.

În aceste circumstanţe, cei din fruntea bucatelor simt nevoia să convingă ortacii şi clientela că ei continuă să deţină pâinea şi cuţitul. Astfel, Ponta, cu voie sau fără voie, l-a ajutat pe Plahotniuc să dea de înţeles cui trebuie că situația nu-i scapă de sub control.