„Pentru mine, cântecul înseamnă marea evadare”

sursa: google.ro

Simbol al muzicii franceze // Edith Piaf și durerile ei

Poveștile de iubire din viața ei vor semăna între ele: dragoste la prima vedere, pasiune, rutină, trădare și repede, repede, înainte ca bărbatul să poată face ceva, despărțirea. Avea două frici îngrozitoare: de a fi părăsită și de a dormi singură.

„Mica privighetoare”

Se naște în stradă sub un felinar din mamă alcoolică și tată acrobat de stradă. Mama o abandonează, tatăl lăsând-o la bunica, proprietară de bordel. Prostituatele o îngrijesc. La un moment dat, fetița orbește. Prostituatele închid bordelul și se roagă pentru ea zi și noapte. Câteva zile mai târziu, vederea îi revine. Minune dumnezeiască implorată de ruga unor păcătoase.

După război, tatăl o ia la Paris ca să-l ajute. Când acesta se îmbolnăvește, Edith încearcă să impresioneze trecătorii cântând „Marseilleza”. Atunci se descoperă marele ei talent. La 15 ani începe a cânta în cafenele, hoteluri, cazărmi militare despre patimi și bucurii, despre libertate și înrobire.

Primele iubiri

Prima iubire este un comisionar căruia îi dăruiește un copil. Următorul este un „pește”. Ca să n-o forțeze să se prostitueze, îi dă comisioane din ceea ce câștigă. Când hotărăște să rupă relația, bărbatul o împușcă, însă scapă cu viață. Apoi urmează un proprietar de cabaret, care o învață mișcările scenice, îi fixează repertoriul, îi organizează un spectacol de amploare, însă la scurt timp este găsit mort.

Compozitorul Raymond Asso se îndrăgostește de ea și își asumă necondiționat refacerea carierei ei, o transformă într-o adevărată vedetă.

Iubire ca un liman

Când Asso este recrutat, Edith începe o poveste cu cântărețul Paul Merisse, care o învață rafinamentul și cultura înaltei societăți. Se îndrăgostește apoi de fermecătorul Yves Montand, de talentul lui, de stângăcia și de timiditatea lui. Sub tutela ei, Montand devine unul dintre cei mai mari șansonetiști francezi.

Dragoste mistuitoare

În State îşi cunoaşte marea dragoste - boxerul Marcel Cerdan. Se iubesc cu patimă, deși sunt mai multe care le stau împotrivă decât care-i unesc: Marcel era însurat și făceau parte din lumi diferite.

Ziua în care s-a prăbuşit avionul cu care călătorea Marcel avea să-i schimbe definitiv viaţa. În timp ce cânta „Imnul iubirii” în acea seară, a leşinat pe scenă.

Putere de a se ridica

Pentru prima dată nu se grăbise să plece din iubire. Moartea fusese cea care a hotărât în locul ei. Se refugiază în alcool și droguri. Nu urca pe scenă decât după ce bea alcool sau lua droguri. „În tot timpul ăsta simțeam o nevoie de neoprit de a mă distruge”, va scrie mai târziu. „Apoi, când am atins adâncul abisului, când toată lumea mă credea pierdută, am găsit puterea de a mă ridica din nou”.

Pradă dezamăgirilor

Edith se căsătorește cu Jacques Pills, un bărbat pe care l-a respectat foarte mult. Însă ea nu mai putea iubi. Cei doi divorţează după mai multe infidelități ale soției.

Totuși se mai îndrăgosteşte o ultimă dată de tânărul grec Theo Lamboukas. Nimeni nu putea crede că un tânăr frumos, de 26 de ani, poate fi îndrăgostit de o femeie cu ani mulți, măcinați de abuzuri și suferințe. Îl învață să cânte. Iubirea lui îi dă putere. Este alături până la moartea ei, la un an şi o zi de la căsătorie, pe 10 octombrie 1963.

Edith a cântat despre iubire, tristețe, despre amintiri fierbinți și clipe reci.