Navele robot preiau misiunile periculoase de detectare a minelor

Traversarea Strâmtorii Ormuz rămâne una dintre cele mai periculoase călătorii pe care le poate face o navă. Chiar și cu sprijinul Marinei SUA, vasele continuă să fie atacate.

„Pentru a traversa Strâmtoarea Ormuz, comandantul și echipajul trebuie să fie de acord să-și asume riscul. Este nevoie de asigurare împotriva riscurilor de război, iar decizia finală îi aparține căpitanului”, spune Steve Cameron, fost ofițer în marina comercială și consultant maritim.

Rachetele și dronele reprezintă o amenințare din aer, însă și minele pot pândi sub apă. „Dacă ești căpitan, ai vrea să vezi dovezi că nu sunt mine în zonă”, adaugă Cameron.

Minele moderne se așază pe fundul mării și detonează atunci când detectează un semnal acustic sau magnetic. Explozia declanșează o undă de presiune care poate rupe chila unei nave aflate în trecere. Alte mine se pot ridica prin ape puțin adânci, pot pluti sau pot fi propulsate spre o țintă.

Tehnologia nu este nici complicată, nici costisitoare, însă simpla amenințare a minelor poate împiedica o flotă de petroliere să navigheze. Ian McFarlane, arhitect naval în cadrul grupului francez de apărare Thales, cunoaște bine războiul minelor. „Minele sunt o metodă foarte ieftină de a purta un război naval, lucru de care Marina Regală este pe deplin conștientă”, spune el.

În mod tradițional, detectarea minelor marine era sarcina unor nave specializate, cu echipaje de aproximativ 80 de marinari. Pentru a ține oamenii departe de pericol, o parte tot mai mare a activității este realizată acum de sisteme autonome, monitorizate de la țărm.

Acestea pot avea nevoie de numai 20 de persoane, care lucrează în ture la sol. În contextul dificultăților cu care se confruntă marinele NATO în recrutarea și păstrarea personalului, sistemele robotizate ușor de transportat sunt foarte atractive.

Tehnologia de acest tip se află în dezvoltare de 20 de ani. În timpul războiului din Irak din 2003, Marina SUA a cercetat fundul mării în căutarea minelor cu ajutorul unui robot în formă de torpilă, numit Remus 100.

Folosind sonar, aceste aparate mici puteau opera la adâncimi de până la aproximativ 100 de picioare și îi scuteau pe scafandri de o sarcină dificilă și periculoasă. Cel mai recent conflict din Golf pune la încercare sisteme mult mai performante.

Armata SUA oferă puține detalii despre aparatele sale de detectare a minelor, dar au apărut câteva imagini cu acestea. La începutul lunii septembrie, forțele iraniene au scos din apele Strâmtorii Ormuz un submarin autonom american fără echipaj.

Pentagonul a susținut că robotul, un vehicul subacvatic fără echipaj de dimensiuni foarte mari (XLUUV), dezvoltat de compania americană de tehnologie militară autonomă Anduril, era un aparat mai vechi, defect, fără echipamente clasificate la bord.

Indiferent de misiunea sa, niciun marinar nu a fost pus în pericol. William Lupton, analist naval, spune că incidentul „a fost un lucru neînsemnat în comparație cu capturarea unor prizonieri” și că tocmai acesta este unul dintre motivele folosirii navelor fără echipaj.

Ce se întâmplă dacă o astfel de navă este capturată? Marinele NATO evită să ofere detalii, însă datele de pe unitățile de stocare pot fi șterse sau distruse de la distanță, prin diverse metode. Este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat și în cazul circuitelor electronice ale XLUUV-ului capturat de Iran.

Forțe armate din întreaga lume adoptă astfel de tehnologii autonome. Cooperarea dintre Thales, Marina Regală și Marina Națională a Franței a dus la realizarea unei ambarcațiuni robotizate cu motor.

Vehiculul de suprafață fără echipaj (USV) al companiei Thales este echipat cu senzori programați să detecteze minele cu ajutorul unui sonar dezvoltat pentru industria petrolului și gazelor. Acesta tractează o cutie dreptunghiulară de cinci metri lungime, asemănătoare unei torpile mari. Dispozitivul examinează fundul mării la rezoluție înaltă și creează o imagine tridimensională, îmbunătățită cu ajutorul inteligenței artificiale.

Minele moderne sunt concepute să se confunde cu mediul înconjurător, iar programul identifică orice obiect care seamănă cu o mină. Navele autonome sunt mai ieftine decât cele convenționale de detectare a minelor și pot fi desfășurate pe calea aerului, împreună cu centre de control transportate în containere.

Steve Prest, cercetător asociat la centrul de analiză a apărării RUSI, a introdus detectarea autonomă a minelor în Marina Regală și a fost primul său ofițer responsabil de robotică la nivelul flotei, funcție pe care a preluat-o în 2014.

„Există mai multe moduri de a căuta o mină cu ajutorul unor ambarcațiuni robotizate sau al unor submarine robotizate și, deși nu poți demonstra că nu există mine, poți reduce riscul”, spune el.

Potrivit lui Prest, navele robotizate americane pot fie să distrugă o mină, fie doar să marcheze locul, pentru ca acesta să fie evitat. „Vom vedea o utilizare mai amplă a sistemelor autonome, dar și extinderea misiunilor și a capabilităților. Inteligența artificială va analiza datele primite de la aceste nave chiar la fața locului, în loc ca acestea să fie analizate abia după întoarcerea unei drone.”

Marina Regală a anunțat recent conceptul unei flote hibride, care combină dronele cu navele de război convenționale. Prest consideră însă că, pentru ca această viziune să devină realitate, flota trebuie să funcționeze ca o singură forță distribuită, care împarte datele într-o arhitectură cognitivă.

Robotul face o diferență reală doar ca parte a acestui sistem, iar concentrarea asupra unor aparate individuale fără echipaj este o greșeală. „Navele fără echipaj sau autonome nu sunt sistemul de operare. Ele sunt aplicații care rulează pe acesta.”

Deși roboții sunt tot mai utilizați, oamenii rămân esențiali în Strâmtoarea Ormuz. Neil Roberts, care reprezintă asigurătorii de la Lloyd’s of London în chestiuni maritime, spune că impactul psihologic al amenințării minelor este inevitabil, la fel ca incertitudinea privind numărul acestora, dacă ele există.

„SUA spune că a curățat ruta din Oman și consideră că amenințarea minelor este gestionată, în timp ce transporturile se desfășoară la aproximativ 75% din nivelul de dinaintea conflictului.”

Teama de necunoscut este cel mai puternic aspect al amenințării minelor marine, iar roboții au devenit acum instrumentul preferat pentru a o înfrunta.