Nicolae Negru // Tarlev contra Dragu

Semne diacritice

Cine l-a scos din „sertar” pe ex-premierul comunist Vasile Tarlev, asmuțindu-l împotriva Ancăi Dragu, numită în funcția de guvernator la Banca Națională a Moldovei (BNM)? Cine l-o fi instructat să spună năzdrăvănii, e greu de crezut că fostul prim-ministru comunist citește din propria inițiativă presa de peste Prut.

De altfel, dacă ne bazăm pe ceea ce se vorbește sau se scrie, reputația fostului prim-ministru ridică mari semne de întrebare, despre el se spunea, la vremea respectivă, că Voronin, președintele „Cubei Europene”, îl lovea cu ce se nimerea și unde se nimerea, dacă răspunsurile premierului docil, dar cam incoerent, îl enervau.

Să ne păstrăm totuși bunul-simț: și până la Anca Dragu s-a acordat cetățenia Republicii Moldova în regim de urgență. Și în perioada de până la Maia Sandu cetățenia au obținut-o repede unii oameni de afaceri, unii sportivi care au reprezentat Republica Moldova la competiții internaționale, nu l-am auzit pe Tarlev să protesteze în legătură cu această practică. Un specialist care a activat la BNR nu e un cadru mai puțin prețios decât un sportiv bun.

Asemeni altor „patrioți” locali, Tarlev nu și-a putut stăpâni românofobia ce i s-a picurat de mic copil în cap și a ieșit să apere „tarlaua” națională de invazia cadrelor „străine”. Dacă Dragu era din Moscova sau Tambov, pe „patrioții” noștri nu i-ar fi deranjat nimic.

Reacții românofobe au manifestat și unele persoane ce se dădeau până acum drept „români” și nu ne-am fi așteptat să se pronunțe împotriva angajării unui guvernator de peste Prut. I-au trădat reflexele sau le-a venit comanda să schimbe placa?

Mai eficienți, mai abili decât Tarlev, ei participă de la un timp, în rețelele sociale, la o campanie bine gândită și bine orchestrată vizând România și autoritățile române. E o critică în stilul Șoșoacă, de pe poziții suveraniste, liderilor români li se reproșează lipsa de patriotism, pro-occidentalismul, insuficientul interes pentru est și alte „păcate” ce pot nemulțumi Rusia.

Sprijinul pentru Ucraina este criticat mai rar, ca să nu bată la ochi, probabil. Crezând că nu li se văd urechile propagandei ruse, „patrioții” noștri încearcă de zor să compromită imaginea României în Republica Moldova. Nu e greu de ghicit de ce. Anca Dragu e doar un pretext în plus.

De exemplu, în legătură cu recentele înțelegeri privind aderarea României la spațiul Schengen, ei postau în Internet mesaje despre „trădarea” guvernării de la București, care ar fi acceptat, „forțată de împrejurări și șantajată de austrieci, 120 de mii de imigranți”, în timp ce „românii se văd nevoiți să plece din țară”. Nu se face referință la nicio sursă, distribuitorii nu se obosesc să prezinte vreo dovadă, fiind siguri că mesajul lor mincinos se va opri în capul cuiva. Metodologia dezinformării nu e nouă, să ne amintim cu acest prilej de acei „30 de mii de sirieni” cu care erau speriați alegătorii în alegerile prezidențiale din Republica Moldova în 2020.

Fiindcă 2024 va fi un an electoral pe ambele maluri ale Prutului, nu numai Republica Moldova, ci și relațiile sale cu România au devenit ținta unui intens război hibrid. De aceasta ar trebui să se ocupe și Chișinăul, și Bucureștiul.