Suveranitate limitată, „statalism” fals

Semne diacritice

Participarea lui Dodon la Conferința de Securitate de la Munchen ar fi putut fi un eveniment, dacă el ar fi avut acces la tribuna conferinței, ca alți șefi de state și de guverne. Afirmația că a ținut un discurs în cadrul CSM „unde un președinte al R. Moldova nu a ținut discurs încă din anul 2007” este pe cât de lăudăroasă, pe atât de falsă. „Discursul” său a fost prezentat în cadrul unei „mese rotunde”, cu participarea „informală” a nici zece persoane, interesate, într-o măsură oarecare, de situația din Republica Moldova. Șefi de state sau de guverne nu au figurat printre ele.

Președintele care nu reprezintă statul

Guvernul i-a informat pe organizatorii CSM, înainte de începutul conferinței, că ideile lui Dodon nu sunt și ale guvernării, că el va vorbi ca persoană privată, se va reprezenta pe sine însuși. Nu este exclus și faptul că lui i s-a rezervat de la bun început o tribună modestă, dar însetat de comunicare cu „lideri din străinătate”, fie și prin holuri, el a acceptat invitația.

Nu e secret că în unele cancelarii europene este apreciată ca „rezonabilă” poziția prorusească, rezumată la „neutralitate permanentă”, la concepția „și...și...” (tactica șezutului în două bărci sau a „vițelului blând”), dar nu „sau...sau...”, pe care Dodon își imaginează că a inventat-o el. Ceea ce propune Dodon s-a realizat din plin până în 2009. Problema e, după cum s-a văzut după 2013, că Republica Moldova nu poate promova o politică „și…și..” decât în vorbe. Atunci când Chișinăul a încercat să o transpună în practică, Moscova a aplicat sancțiuni, fiindcă aceasta nu convine Rusiei, care, de altfel, declara că nu se va împotrivi intrării fostelor „republici-surori” în UE.

Orgoliul bolnav al Rusiei

În loc să-i trezească la realitate, ocuparea Crimeii și a Donbasului ucrainean i-a stimulat, i-a activat pe prietenii lui Putin în Occident. Din punctul lor de vedere, noile state independente din perimetrul fostei URSS nu pot pretinde la suveranitate deplină, Moscova trebuie să aibă un cuvânt de spus în planurile lor de aderare la UE sau NATO, suveranitatea și independența acestor țări trebuie utilizată cu precauție, ca să nu supere, să nu lezeze orgoliul bolnav al Rusiei, de care Europa are nevoie.

Dodon cântă la unison, vine în ajutorul politicienilor europeni proruși, cerând, de facto, ca Republica Moldova să fie lăsată într-o zonă a nimănui, la discreția Rusiei tot mai revanșarde. Posibil, Schroederii europeni au contribuit la scoaterea servilului președinte moldav din anonimat, dar reacția guvernării de la Chișinău le-a cam stricat socotelile. Un președinte care nu reprezintă pe nimeni nu interesează pe nimeni.

O dorință perversă

Ca „statalist” adevărat, Dodon ar trebui să se teamă că dorința sa „perversă” ar putea fi auzită în Occident. Pledoaria sa pentru o „statalitate” negociată de UE cu Rusia, pentru o suveranitate incompletă, limitată a Republicii Moldova în funcție de interesul Rusiei, demonstrează că este un „statalist” fals.

El vorbește neîntrerupt despre „neutralitatea permanentă” pe care ar trebui să o garanteze Occidentul, îi reproșează Occidentului că ar promova la Chișinău o politică de confruntare cu Rusia, „sau…sau”, pledează pentru conlucrare între UE și Uniunea Eurasiatică, pentru o zona de comerț liber de la Lisabona până la Vladivostok, dar se face că nu vede că Rusia încalcă elementar suveranitatea și neutralitatea constituțională, integritatea teritorială a Republicii Moldova.

Vorbe care nu contează

Dacă Rusia respecta acordul de comerț liber din cadrul CSI, dacă nu introducea taxe vamale după ce Republica Moldova a semnat acordul aprofundat și cuprinzător de liber schimb cu UE, Republica Moldova ar fi putut dispune deja de o zonă de comerț liber de la Lisabona până la Vladivostok, la care visează Dodon. Taxele vamale introduse de Putin nu sunt anulate, ci doar suspendate, ca o formă de cadou electoral pentru socialiști.

Cine mai poate lua în serios un președinte atât de „obiectiv”, care joacă de fapt de partea Rusiei, este avocatul ei? Nu știm pe cât de sinceră și cât de motivată a fost distanțarea guvernării de președintele Republicii Moldova. Vestea bună e că Dodon are „certitudinea” că după alegeri „implementarea documentelor semnate cu UE va continua”. Să însemne aceasta că ceea ce vorbește el la Moscova și la Munchen nu contează?