Nicolae Negru // Pe cine va miza Moscova, pe Dodon sau pe Chicu?

Semne diacritice

Moscova tace mai mult ca de obicei, își formulează, probabil, răspunsul la începutul oficial al aderării Ucrainei și Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Până la 24 februarie 2022, aceasta părea imposibil, în Europa exista frica de a supăra Rusia, dar, după ce Putin s-a hotărât și a început să recupereze teritoriile „istorice” și „sfera de influență” de altădată, europenii au prins la curaj, văzând curajul și rezistența ucrainenilor.

Deși până la aderare mai este, faptul în sine e destul de dureros, orgoliul imperial rus are de suferit mult, însă, orice ar spune acum Putin, nu va fi luat în seamă mai mult decât bombele și rachetele sale. Renunțarea la război îi pare președintelui rus imposibilă, căci ar fi egal cu o înfrângere strategică, ceea ce, consideră el, ar distruge „statalitatea milenară” a Rusiei. Neavând curajul să-și asume răspunderea pentru eșec, el transformă eroarea sa fatală, impasul său personal într-un impas al țării sale.

Începutul negocierilor cu UE o fi produs niște mutații bruște și în capetele socialiștilor noștri. Liderul lor, Igor Dodon, aflat săptămâna trecută la Bratislava, la o conferință organizată de forțele proruse de acolo, declara că, în cazul în care va învinge în viitoarele alegeri, nu va întrerupe negocierile cu UE, le va menține, doar că va pune niște condiții. Prima: UE să respecte neutralitatea Republicii Moldova. Adică, ceea ce Europa știe a face cel mai bine.

Celelalte condiții sunt cam de același tip, insinuante, prin care Dodon se pretinde mare șahist geopolitic, mult mai mare decât este în realitate. Cum va negocia el cu Bruxelles aderarea la UE, în timp ce pe site-ul PSRM alegătorii mai sunt ademeniți în Uniunea Vamală a lui Putin, liderul PSRM nu a explicat, dar e evidentă dorința lui de a nu supăra nici Bruxelles, nici Moscova, de a se ține în continuare de tactica „vițelului (sau mielului) blând”, ignorând pierderile electorale suferite din această cauză.

Numai că, ezitând să ocupe o poziție clară, el riscă să supere și mai mult Moscova care a renunțat la orice ambiguitate, pregătindu-se de lupta decisivă ce se va da pentru Republica Moldova în alegerile prezidențiale și referendumul din toamnă. Ilan Șor, fiindcă nu mai cochetează deloc cu UE, pronunțându-se cu claritate în favoarea Uniunii Eurasiatice, este mult mai bine văzut la Kremlin. Singurul „neajuns” al lui Șor e că nu poate propune un candidat capabil să concureze cu Maia Sandu.

De aceea, Dodon speră că Moscova, deși dezamăgită de el, va fi nevoită să apeleze în cele din urmă la serviciile sale, el fiind candidatul pe care sondajele îl creditează cu cele mai multe intenții de vot, dintre candidații proruși. Președintele socialiștilor așteaptă cu nerăbdare semnalul, ca să-și anunțe intrarea în cursa electorală, dar semnalul nu vine și e de înțeles de ce: Dodon e un candidat viciat, un coțcar, un escroc mai mărunt, pe care un om onest, moral, nu are cum să-l voteze și, prin urmare, el va pierde în fața Maiei Sandu.

Mai curând, Kremlinul va miza pe un Ion Chicu, care, deși se declară proeuropean, deși a semnat Pactul pentru Europa, pledează pentru boicotarea referendumului, invocând motive artificiale. Mai înainte el spunea că va lăsa la latitudinea alegătorilor să participe sau nu la plebiscit, acum s-a răzgândit. De ce? El poate fi calul troian al Kremlinului (și al lui Ilan Șor), europenismul său e de fațadă, pentru a duce de nas o parte din electoratul proeuropean. A torpila referendumul e mai important pentru Moscova decât chiar câștigarea alegerilor prezidențiale, căci ar avea un efect de lungă durată asupra relației dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. Ar însemna o înfrângere morală pentru forțele proeuropene.