Logica transnistreană

Semne diacritice

„Ministra” transnistreană Nina Ștanski a fost surprinsă recent în Aeroportul de la Chișinău concesionat rușilor întorcându-se de la cumpărături prin magazinele din Europa, bagajele ei fiind apreciate de jurnaliști ca aparținând unei persoane cu venituri deloc modeste, mult peste media unui bugetar de dincolo de Nistru, care supraviețuiește din pomana Rusiei. O fi fost ultima călătorie de acest fel, una de adio, căci Tiraspolul e pe cale să reducă drastic relațiile comerciale cu Occidentul, orientându-și exporturile spre Rusia, care sunt acum modeste.

„Deocamdată suntem în situația că declarăm orientarea spre Est, dar facem comerț mai mult cu Vestul”, constată „filosofic” Mihail Burla, președintele așa-zisului soviet suprem de la Tiraspol, citat de dniestr.ru.

Decizia politică de a se integra în Uniunea Eurasiatică îi determină pe transnistreni să „violeze” economia. În caz contrar, vor trebui să accepte, în cadrul Republicii Moldova, beneficiile Acordului de Asociere și a celui de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător. Cooperarea cu Europa este benefică pentru transnistreni, recunoaște Burla. „Piața europeană pretențioasă și suprasaturată îi determină pe producătorii noștri să fie atenți în permanență la calitate și designul producției, să modernizeze tehnologia, căci numai în felul acesta ei pot concura în Europa”. În țările UE pleacă 40 la sută din producția transnistreană – ciment, metal, țesături de bumbac, încălțăminte, confecții.

Imediat după episodul cu Ștanski, pe Internet au apărut fotografii ale „prezidentului” Evgheni Șevciuk, alături de vicepremierul rus Dmitri Rogozin, în Crimeea, la Sevastopol, apoi într-un port din nordul Rusiei, lângă un submarin atomic în reparație. Vrea „prezidentul” separatiștilor să achiziționeze submarine pentru flota transnistreană de pe Nistru? În una din fotografii, Șevciuk și Rogozin purtau tricouri cu drapelul Rusiei imprimat pe piept. Ceea ce ar însemna, simbolic, că politica transnistreană este inseparabilă de cea rusă, că Tiraspolul nu se va lăsa ademenit de UE, indiferent de faptul unde merg la cumpărături „miniștrii” locali.

De dragul politicii prorusești, ceea ce era pozitiv până la semnarea Acordului de Asociere se transformă astăzi în negativ: „Cu semnarea de către Republica Moldova a acordului privind zona de liber schimb cu Uniunea Europeană, situația producătorilor noștri se complică într-o măsură și mai mare, deoarece accesul pe piețele Europei va fi tot mai dificil din cauza cotelor stabilite de UE, precum și a standardelor dure aplicate în aceste țări”, declară același Burla. E un exemplu concludent cum logica geopolitică o bate pe cea economică. Standardele dure nu îi vor mai motiva pe producătorii transnistreni să lucreze asupra calității producției ca până acum? În ce privește cotele, acestea nu sunt mai mici decât volumul exporturilor de azi, prin urmare producătorii transnistreni nu au cum să fie afectați. Îi poate distruge reorientarea forțată spre piața Rusiei.

Dar și din acest punct de vedere, geopolitic, viitorul transnistrenilor nu pare mai roz. Kievul vede în sfârșit Transnistria în lumina ei reală, ca un pericol pentru Ucraina, masând trupe și săpând un șanț pe linia segmentului transnistrean al hotarului cu Republica Moldova. Și chiar dacă ar renunța să mai sape, tratarea regiunii separatiste ca pe un teritoriu aparținând în mod legitim Republicii Moldova le creează separatiștilor o mulțime de probleme, inclusiv legate de tranzitul economic pe teritoriul ucrainean. Ca să nu mai vorbim de tranzitul militar. Luminița de la capătul tunelului, ce li se arătase după anexarea Crimeii, abia de mai pâlpâie.

De soarta autoproclamatelor republici Donețk și Luhansk depinde în mare măsură și soarta „republicii” lor. Faptul că fostul șef al KGB-ului transnistrean, „expert” în crearea „republicilor” separatiste, a devenit „vicepremier” la Donețk, e un indiciu că Moscova nu cedează. Dacă suferă eșec în crearea Novorosiei, ea va fi mai puțin motivată să-i întrețină pe transnistreni. De aceea, ei urmăresc cu respirația tăiată luptele din estul Ucrainei. E singura lor ocupație cu sens, care se mai supune logicii normale.