Între compromis şi interes de partid

Semne diacritice

Printre reproşurile cele mai frecvente pe care le adresează Comratul Chişinăului e că Autonomia Găgăuză nu e „vizibilă” în legislaţia Republicii Moldova, că legea privind statutul juridic special acordat găgăuzilor nu se regăseşte în celelalte legi adoptate de Parlament, UTA Gagauz-Yeri fiind tratată ca un raion oarecare.

Acesta e, de fapt, preludiul după care vin pretenţiile adevărate, urmărind transformarea Unităţii Teritoriale Autonome într-o formaţiune statală (cu propriul sistem de justiţie, propriul serviciu de securitate, propria poliţie) şi federalizarea de facto a Republicii Moldova. Comratul doreşte o cotă permanentă de 5 mandate în Parlamentul Republicii Moldova, un organ propriu care să verifice constituţionalitatea actelor normative adoptate de Adunarea Populară şi nu acceptă ca Guvernul să efectueze controlul administrativ al activităţii Autonomiei. Se vorbea chiar de posibilitatea ca găgăuzii să boicoteze viitoarele alegeri parlamentare, dacă aceste revendicări vor fi ignorate de Chişinău. Apoi, ceva s-a schimbat. Comratul nu mai ameninţă cu boicotarea alegerilor, înţelegând probabil că, astfel, vor mări şansele forţelor proeuropene de a rămâne la putere.

În aceste condiţii, grupul de lucru format din reprezentanţi ai Parlamentului şi ai Adunării Populare pentru examinarea problemelor dintre Comrat şi Chişinău a reuşit să elaboreze un proiect de lege cu 20 de amendamente la legislaţia curentă, care să reflecte statutul juridic special al Autonomiei Găgăuze. Căci, trebuie să recunoaştem, există o neconcordanţă în acest sens, unele legi adoptate chiar şi după 1994 nu reflectau existenţa Autonomiei. Respectivul proiect umple un gol legislativ şi ar trebui să le dea satisfacţie găgăuzilor, dar reacţia mai multor deputaţi din Adunarea Populară, care nu au participat la negocieri, nu a fost entuziasmată.

Pe de altă parte, realităţile de azi nu mai corespund celor din 1994, când a fost formată UTA Gagauz-Yeri, evenimentele din Ucraina ne determină să privim cu alţi ochi unele stipulări de atunci, iar unele amendamente propuse în proiectul de lege sus-menţionat au provocat în mod firesc anumite temeri în Parlamentul de la Chişinău, inclusiv în rândurile coaliţiei de guvernământ, că statul Republica Moldova va deveni mai vulnerabil în faţa unui eventual separatism găgăuz decât a fost până acum. Deşi, de exemplu, statutul aprobat în 1994 prevede că „comandantul unităţii forţelor de carabinieri este numit şi eliberat din funcţie de ministrul de Interne al Republicii Moldova la propunerea guvernatorului Găgăuziei”, realizarea acestui punct în condiţiile de azi poate contribui la crearea de facto a unei formaţiuni militare găgăuze. O „rescriere” mecanică a statutului din 1994 ar fi iresponsabilă. O mare prostie.

Nu este justificată nici poziţia prin care Autonomia să poată stabili propriile condiţii de înregistrare a organizaţiilor neguvernamentale sau obşteşti. Drepturile omului sunt garantate de Constituţia Republicii Moldova şi trebuie să fie aceleaşi pe tot teritoriul ei.

Este greu de înţeles graba cu care proiectul a fost adoptat în prima lectură, fără a fi trecut prin comisiile Parlamentului. În proiect se vorbeşte despre „terenuri agricole aflate în proprietatea Autonomiei Găgăuze”, ceea ce este o eroare gravă. Articolul 6 al Legii privind statutul juridic special al Gagauz-Yeri spune că „pământul, subsolul, apele, flora şi fauna, alte resurse naturale, bunurile mobile şi imobile care se află pe teritoriul Găgăuziei sunt proprietate a poporului Republicii Moldova”. Acestea constituie „baza economică”, dar nu sunt proprietatea stricto sensu a Găgăuziei. Se doreşte schimbarea acestei situaţii?

Sigur, documentul poate fi util „ca un început de discuţie” dintre Chişinău şi Comrat, dar lucrurile serioase nu se fac din fugă şi, cu atât mai mult, urmărindu-se interesul vreunui partid. Dacă se pleacă de la o premisă falsă, se ajunge la o concluzie greşită. Dacă nu se pune diagnosticul corect, tratamentul poate ucide, oricât de nobilă ar fi pornirea deputatului Dumitru Diacov, care a insistat asupra adoptării acestui proiect redactat în pripă. Trebuie făcută o distincţie clară între ceea ce doreşte Comratul (manipulat de Moscova) şi ceea ce e acceptabil, e constituţional, e în folosul Republicii Moldova. Între compromis şi prostie sau interes de partid este totuşi o diferenţă.