Înainte, nu înapoi (2)

Semne diacritice

Ar fi păcat dacă, după avizul negativ al Curții Constituționale asupra proiectului de organizare, pe 30 noiembrie, concomitent cu alegerile parlamentare, a unui referendum de modificare a textului Constituției referitor la alegerea președintelui Republicii Moldova, politicienii noștri ar abandona acest subiect de mare importanță.

De altfel, mie personal mi s-au părut plauzibile argumentele CC privind formularea întrebării și mai puțin convingătoare cele referitoare la imposibilitatea organizării referendumului pe 30 noiembrie, după ce, în 2010, CC a dat aviz pozitiv într-un caz similar. Replica lui Valeriu Streleț, președintele fracțiunii PLDM, pare să aibă sens: chestiunea modificării Constituției și cea a referendumului se suprapun, dar nu total, nu sunt identice. E adevărat, inițiativa PLDM și PLR pare un pic întârziată, dar aceasta e o chestiune politică, nu juridică. Nu e prima dată când politicienii noștri uită lucruri importante, se trezesc în ceasul al doisprezecelea și încearcă să „prindă clipa” sau să „îngrașe porcul în ajun”. Mai e timp, probabil, până se vor deprinde să gândească și să acționeze strategic.

În general, este de remarcat și de apreciat faptul că CC nu a mers pe mâna unor juriști care făceau trimitere la articolul 145 al Codului Electoral, în partea cu „referendumul republican nu poate avea loc (…) cu 120 de zile înainte şi cu 120 de zile după ziua efectuării alegerilor parlamentare şi locale generale precum şi în ziua desfăşurării lor sau a altui referendum republican”.

Cel puțin în aparență, CC a dat dreptate PD, care a pledat pentru un referendum de ziua alegerilor locale. Din punctul nostru de vedere însă, nici această variantă nu este cu mult mai sigură, atâta timp cât PCRM se pronunță împotriva alegerii președintelui prin vot direct. De aceea, deși Nicolae Timofti se află abia la mijlocul mandatului și, după cum a declarat recent, nu are de gând să demisioneze după încheierea viitoarelor alegeri parlamentare, spectrul unui blocaj nu a dispărut de pe orizontul politic al Republicii Moldova. Doar că liderii noștri politici nu îl observă.

Pentru a evita o criză de durata celei precedente, liderii partidelor proeuropene ar trebui să caute și alte căi, să nu se lase obsedați de ideea șubredă a referendumului constituțional. Voronin a jucat rolul decisiv în modificarea Constituției din 2000 și e puțin probabil să-și schimbe poziția.

Însă există posibilitatea de a-l convinge să accepte o reducere a numărului de voturi necesare pentru alegerea președintelui R. Moldova în Parlament. Filat, Lupu și Hadârcă trebuie să inițieze o discuție în acest sens până la alegerile parlamentare. Pentru modificarea Constituției e prea puțin timp, dar pentru încheierea unui acord asupra unei modificări e suficient, ba chiar e o perioadă propice pentru aceasta. Dacă Voronin e sigur că va obține majoritatea în viitorul Parlament, el va semna un asemenea acord. Iar referendumul să fie lăsat pentru mai târziu, când va exista siguranța unui succes, când viitorul lider al PCRM va dori poate și el să devină președinte al R. Moldova ales de „întregul popor”.