Nicolae Negru // Eroarea trumpiștilor noștri

Semne diacritice

Trump pleacă de la Casa Albă, tulburând, întristând milioanele de adepți și simpatizanți nu numai în SUA, ci și în afara lor, mai cu seamă pe continentul european, unde lozincile sale izolaționiste i-au trezit la viață, dintr-o hibernare de decenii, pe naționaliștii și populiștii anti-UE, pe antiamericanii și putiniștii nostalgici, cărora globalizarea și integrarea europeană le-au produs (nu fără temei), puternice spaime culturale, identitare, frustrări de natură ideologică, politică și geopolitică.

Și la noi s-au auzit în ultima vreme voci împotriva globalismului, legat în mod automat cu progresismul, socialismul, neomarxismul și alte -isme sperioase ce vin de peste Atlantic, via Bruxelles, deși globalismul e mai întâi de toate un vehicul comercial, economic, cultural, iar încărcătura sa ideologică depinde de politicienii care îl folosesc. Unii putiniști locali consideră și UE un produs american, atribuindu-i „sechelele” ideologice corespunzătoare, ale „gândirii politice corecte” în primul rând, bucurându-se de mișcările centrifuge, prezicând alte exituri, care îi alarmează pe adepții unei Europe unite.

De dragul adevărului, trebuie să spunem că trumpiștii noștri nu au aplaudat mesajele anti-NATO, anti-UE ale lui Trump, în special încurajarea Brexitului, în prima etapă a președinției sale, ei înțelegând că a lovi în NATO, în UE înseamnă a tăia creanga de sub picioarele Republicii Moldova și ale altor state din „vecinătatea apropiată” Rusiei, că o Americă „focusată” asupra propriei imagini este un cadou nesperat lui Putin, care încearcă prin toate mijloacele să rupă parteneriatul UE-SUA, jucând cartea naționalismului european.

Din fericire, „America First” nu a dus la dezangajarea SUA în Europa sau în regiunea noastră, dar a pus relațiile transatlantice la grea încercare, acestea aflându-se azi în criză profundă. Unele state europene au profitat de frazeologia izolaționistă a lui Trump, de impulsivitatea și improvizațiile sale, pentru a face propriile jocuri geopolitice în raporturile lor cu Rusia și China.

Greșeala trumpiștilor noștri e că nu sunt echidistanți privitor la rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA, tirajând afirmațiile neconfirmate ale lui Trump, teoriile sale conspiraționiste despre sistemul electoral american, discreditând de fapt America, democrația americană, spre bucuria lui Putin. Dictonul „quod licet Iovi, non licet bovi” e despre ei. Lovind, alături de Trump, în America, ei fac un deserviciu nu numai SUA.

Regulele nu se schimbă în timpul jocului, nu există niciun temei pentru a susține cu ardoare că cineva i-ar fi furat victoria lui Trump, condițiile au fost egale pentru ambii candidați la funcția de președinte al SUA. El nu ar fi protestat dacă ar fi câștigat alegerile. Trumpiștii noștri, de pe ambele maluri ale Prutului, care nu acceptă rezultatele votului din 3 noiembrie doar în baza spuselor lui Trump, al cărui ego imens are de suferit în mod firesc, comit, cel puțin, o eroare, dacă nu răspund unui angajament camuflat, dacă nu sunt ostași ai „războiului hibrid” împotriva Occidentului, speriindu-ne cu „progresismul”, în favoarea putinismului. E timpul să se împace și ei, ca și Trump, că, de pe data de 20 ianuarie 2021, președinte al SUA va fi Joe Biden.