Nicolae Negru // De ce ne amenință Rusia?

Semne diacritice

Agenția informațională a Rusiei, TASS, difuza, pe 15 iunie, un mesaj de o virulență nemaivăzută la adresa Republicii Moldova. Era un proiect de declarație a Dumei de Stat, care acuza Chișinăul și Kievul de intenția de a „bloca și strangula” Transnistria, prin introducerea, de la 1 iulie, a controlului vamal comun la punctul de trecere a frontierei moldo-ucrainene Cuciurgan și prin interdicția intrării în Ucraina, începând cu 1 septembrie, pentru mașinile cu numere transnistrene.

O amenințare necamuflată

Textul proiectului se încheia cu o amenințare necamuflată la adresa Chișinăului: „Tuturor trebuie să le fie clar că Federația Rusă, ca garant al reglementării conflictului transnistrean, al păcii și calmului pe Nistru, nu va permite ca cetățenii și compatrioții săi să fie îngenuncheați”.

De ce se răstește, de ce amenință Moscova? Cine îi pune în genunchi pe transnistreni? Au trecut patru ani de când a fost inițiat controlul comun la punctul de trecere a frontierei Cuciurgan-Pervomaisk și deputații ruși ar fi trebuit să se împace cu această procedură legitimă din partea Republicii Moldova. Iar în ce privește circulația mașinilor, transnistrenii pot folosi numerele „neutre”, pe care le-au acceptat, conform protocolului „Berlin plus”.

Ultima amânare

În realitate, lucrurile stau nițel altfel. Printr-o hotărâre de Guvern din iunie 2017, agenții economici transnistreni erau scutiți de perceperea taxelor de import sau export, „cu condiţia rămânerii mărfurilor pe teritoriul necontrolat de către organele constituţionale”. Cu alte cuvinte, controlul comun nu îi afecta în niciun fel.

Perioada de „grație” acordată agenților economici transnistreni pentru a se integra în câmpul legal al Republicii Moldova s-a tot prelungit de câteva ori, până când și guvernanții noștri au înțeles că se fac de râs. La începutul acestui an, premierul interimar Aureliu Ciocoi a hotărât că e timpul să se pună punct acestor amânări și a propus „pentru ultima dată”… o amânare până la 1 iulie 2021.

„Din 2017, de când a fost aprobată pentru prima dată Hotărârea de Guvern, realizarea ei a fost în permanență amânată, agenților economici din regiunea transnistreană fiindu-le oferită posibilitatea activării în câmpul legal al R. Moldova. Consider judicios ca termenul de acțiune (…) să fie prelungit pentru ultima dată”, a spus Ciocoi, solicitând MAEIE și MAI „să continue dialogul cu partea ucraineană în vederea avansării procesului privind implementarea fazei finale a controlului în comun pe segmentul central al frontierei de stat moldo-ucrainene începând cu data de 1 iulie 2021”.

Cât privește numerele neutre pentru mașinile transnistrene…. Și obligativitatea acestora s-a amânat, nu o singură dată, fiindcă politica Moscovei și, prin urmare a Tiraspolului, e să se negocieze, dar să nu se schimbe nimic, decât în direcția recunoașterii „statalității” transnistrene.

Controlul comun moldo-ucrainean anulează Transnistria

Deși tot declară că respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova, Moscova se opune cu înverșunare controlului comun pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. De ce își bagă nasul unde nu-i fierbe oala, fiind vorba de o chestiune legitimă a două state suverane?

Fiindcă în felul acesta, cu ajutorul Ucrainei, Republica Moldova controlează intrările și ieșirile de pe teritoriul său și anulează „statalitatea transnistreană”, o transformă într-o ficțiune.

Dintr-odată se descoperă că separatismul transnistrean nu e viabil, că se ține pe „indulgența”, dacă nu complicitatea Chișinăului și, firește, pe cheltuiala Gazpromului.

Conflictul devine irelevant, fără „statut special”, fără „pași mici”, dacă Rusia lasă în pace Republica Moldova și nu finanțează separatismul. Dar cine să-i spună, dacă multstimații premieri și cancelari europeni aspiră să obțină joburi la Gazprom?

Încă o dată „pentru ultima dată”

Prin declarația Dumei de Stat, adoptată în ziua când Putin se întâlnea cu Biden, Chișinăului i s-a interzis să facă „declarații destructive și iresponsabile” și să întreprindă acțiuni îndreptate spre „subminarea actualului format al operațiunii pacificatoare”, ceea ce înseamnă să nu mai pomenească despre retragerea trupelor ruse de pe Nistru și să nu mai propună o misiune de pacificare civilă, sub egida ONU. De parcă la Chișinău cineva mai îndrăznește să facă asemenea declarații…

Duma de Stat consideră că autoritățile Republicii Moldova pun în pericol „securitatea și bunăstarea cetățenilor Federației Ruse și a compatrioților ruși (sic!) din Transnistria” și lucrul acesta este legat de „criza politică internă apărută în procesul alegerilor prezidențiale din 2020, însoțită de imixtiunea fățișă a României, SUA și altor state occidentale, criză care se adâncește odată cu apropierea alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie”. Impresia e că proiectul declarației deputaților ruși a fost scris de deputatul PSRM Bogdat Țîrdea. Plângându-se că nu este tratată corect de Occident, Rusia nu se sinchisește de sentimentele statelor din jurul său.

De menționat că în textul adoptat unanim de deputații Dumei de Stat nu se conține amenințarea din textul proiectului, dar acesta, difuzat de TASS cu o zi înainte, și-a făcut efectul și nu mai era nevoie să fie repetat: premierul interimar Ciocoi a înțeles mesajul și s-a executat imediat: a mai amânat încă o dată „pentru ultima dată”, până la 31 decembrie 2021, termenul aplicării legii din 2017 privind controlul comun la frontiera moldo-ucraineană.

Moscova își dorește „pași mici”, care duc în direcția dorită de ea. O tăcere s-a lăsat la Chișinău, la Bruxelles, la Berlin și Washington după răcnetul ei la adresa Republicii Moldova. Iar tăcerea, după cum spun rușii, e semn de accept.