Când „principialitatea” politicienilor devine o problemă sau cine sunt mai „curajoși” - acumiștii ori socialiștii

Semne diacritice

Atenție la politicienii noștri care fac trimitere la principii, s-ar putea să ascundă ceva important. „Principiile și valorile” discutate de liderii AIE, Filat, Lupu și Ghimpu s-au dovedit a fi în realitate o banală împărțire a instituțiilor statului între „învingători”, după ce Voronin le-a cedat pașnic puterea. Fiecare și-a dorit o bucată mai apetisantă, unii fiscul și vama, MAI și MAE, alții BNM și SIS, alții Procuratura Generală. De la „principii și valori” a început capturarea statului.

Doar principii și principii

Sigur, acumiștii, după cum spune și Andrei Năstase, se deosebesc enorm de ceilalți politicieni de pe Bâc, fiind speciali, extraordinari, responsabili, onești, sinceri și, dacă spun că nu doresc să facă alianță cu PD și PSRM, înseamnă că acesta e adevărul. Ei sunt ghidați doar de principii și principii, nu-i așa? Nu e posibil ca principialitatea Blocului „ACUM” de a nu se alia nici în ruptul capului cu „hoții și criminalii” din PD și PSRM să aibă în spatele ei altceva decât interesul Republicii Moldova. Sau e posibil?

În 2013, deputații PLDM, angajați să lupte pentru „Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști” au ajuns să voteze împreună cu comuniștii, care le îngrădeau viitorul luminos al R. Moldova, schimbarea sistemului electoral proporțional cu unul mixt și erau pe cale să provoace anticipate pe care le-ar fi câștigat inevitabil PCRM. Unii dintre acești deputați militează azi împotriva sistemului electoral mixt și se află pe baricade alături de PPDA și PAS.

Cine împinge PD în brațele Rusiei?

E o coincidență, probabil, faptul că „ACUM” împinge PD în brațele PSRM, adică ale Rusiei. Petru Bogatu ne amintește, în legătură cu efortul proestic al acumiștilor, de cazul lui Iurie Roșca. Liderul PPCD a pornit o campanie furibundă împotriva corupției, dar aceasta a durat doar până deputații „frontiști” și comuniști au demis guvernul proeuropean al lui Ion Sturza, exact în preajma summitului UE de la Helsinki, din 1999, unde era invitată și Republica Moldova, cu șanse de a fi inclusă în lista candidaților pentru aderare la UE.

Oricum, Plahotniuc și Dodon cooperează pe ascuns. Lasă să se compromită reciproc, în văzul lumii. Moscova nu se implică în jocurile politice de la noi și de ce s-ar implica, ea s-a retras în găoacea sa și, indiscutabil, își lasă în pace vecinii, concentrându-se SUA și Europei, nu-i așa? E adevărat, după vizita la Moscova, Dodon a „recomandat” PSRM să-și unească forțele cu PPDA și PAS, pentru a-și atinge scopul comun, schimbarea puterii, dorită de Putin, dar și aceasta ar putea fi o coincidență. Sau nu?

Alegerile locale

Faptul că niciun partid nu dorește să guverneze împreună cu PD e o problemă a lui Plahotniuc, la urma urmei. După faptă și răsplată! Dar și PSRM e în aceeași poziție, respins de „ACUM” și PD. Problemele unor partide se transformă în problema Republicii Moldova. Lucrurile se complică și din cauza că, peste câteva luni, partidele intrate în Parlament se vor confrunta în alegerile locale, pe care le scăpăm din vedere, fiind concentrați pe alegerile parlamentare anticipate. Principialitatea „ACUM” ar putea camufla un simplu calcul electoral.

Să ne imaginăm că acumiștii ar face alianță cu socialiștii, care sunt concurenții lor principali în municipiul Chișinău. Șansele de câștig s-ar diminua pentru PPDA și PAS. Anul trecut, Năstase a câștigat în fața lui Ceban datorită unioniștilor, fiind votat ca un „rău mai mic”. Dacă acumiștii și socialiștii vor fi împreună, lupta nu va mai fi atât de crâncenă, „răutatea” lor se va egala.

Și mai devastatoare ar putea fi alianța cu PD. În esență, rațiunea de a fi a Blocului „ACUM” e lupta anti-PD. Dacă „ACUM” se aliază cu PD, dispare și sensul existenței PPDA și PAS.

Candidații acestora nu vor mai fi votați ca în alegerile parlamentare pentru simplul fapt că poartă sigla „ACUM”, alegătorii vor pune pe cântar și calitățile lor. De aceea, Andrei Năstase și Maia Sandu vor respinge în continuare orice propunere din partea PD, inclusiv cele privind dezoligarhizarea Republicii Moldova. Dezoligarhizarea e monopolul „ACUM”. E o chestiune de viață și de moarte a acumiștilor, pe care o putem numi și – de ce nu? - „principiu”.

PSRM-PD

Și socialiștii pierd o parte din votanți dacă se unesc într-un mariaj politic cu PD. PSRM poate face acest pas numai dacă PD acceptă condițiile Moscovei: să recunoască anexarea Crimeii, să stopeze construcția gazoductului Iași-Chișinău și alte proeicte de „românizare” și independență energetică față de Rusia. Aceasta însă ar duce la ruperea relațiilor cu Kievul, cu Bucureștiul, dar și cu Occidentul în general și ar însemna o înecare la mal, o sinucidere politică pentru Plahotniuc, după ce a obținut legitimarea prin alegeri. Astfel, este exclusă și o guvernare PSRM-PD, pe care acumiștii o consideră ca garantată.

Pat politic

În șah, situația când jucătorul nu mai poate face nicio mișcare se numește pat. Jocul se oprește și se declară remiză. În politică, în situații de impas se anunță alegeri anticipate. Dar, condițiile fiind aceleași, ele nu pot da alte rezultate. „ACUM” le propune socialiștilor un „concubinaj” temporar pentru a reinstaura sistemul electoral proporțional. Dar cum să schimbe PSRM sistemul electoral mixt pe care l-a votat? „ACUM” s-a adresat direct deputaților să „se elibereze de frică” și să voteze proiectele sale antioligarhice. Aceasta se poate întoarce ca un bumerang împotriva liderilor PPDA și PAS. În mod similar, PD ar putea să se adreseze direct deputaților acumiști și socialiști să „se elibereze de frică” și să participe la guvernare. Să vedem cine vor fi mai „curajoși”, democrații, acumiștii sau socialiștii?

Unii partizani acumiști spun că un guvern format pe această cale va fi „nelegitim, ca și Guvernul Filip”. E ciudat că asemenea afirmații, cu pretenții de axiomă, se fac chiar și la Radio „Europa Liberă”, finanțat de SUA, care au salutat, în 2016, formarea unei majorități parlamentare și instalarea Guvernului Filip, iar Plahotniuc, cel care a provocat instabilitatea prin demiterea smintită a Guvernului Streleț, a fost primit, în calitate de „coordonator executiv al majorității parlamenare”, la Departamentul de Stat al SUA. Într-o casă care riscă o implozie contează un singur principiu: al proptelelor.