Apel către cei cărora le pasă

Semne diacritice // Inversând cursul, luând direcţia Rusiei, vom prelungi agonia de azi, vom continua să fim o „spălătorie” de bani murdari a Rusiei

„Nu-mi pasă!”, au reacţionat unii cititori ai textului meu de luni, în care spuneam că „orice vot lipsă sau anulat în tabăra alegătorilor proeuropeni va înclina balanța în folosul taberei adverse”, că dezamăgirea pe care ne-au produs-o politicienii pe parcursul ultimilor cinci ani nu justifică absenteismul nostru în acest moment critic, decisiv pentru Republica Moldova.

„Nu-mi pasă!” este un argument imbatabil. „Nu-mi pasă!” nu lasă loc pentru discuţie, mai cu seamă dacă exprimă o atitudine „filosofică”, „biblică” faţă de realitate, dacă vine din convingerea că „totu-i deşărtăciune şi goană după vânt”. Nu către această categorie de oameni convinşi era îndreptat mesajul nostru.

Neagu Djuvara, într-un interviu recent, pe care îl consideră ultimul din viaţa sa, pentru Gândul, spune că „este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării”. În cazul nostru, absenteismul este şi o formă de protest, de derută, de lehamite, de disperare. E o reacţie previzibilă la nesimţirea, la dezmăţul politicianist cu care s-a răspuns la aşteptările noastre de după 7 aprilie 2009.

Dispreţul faţă de mulţi politicieni autohtoni este, repet, justificat. Ei merită taxaţi, unii mai mult, alţii mai puţin, chiar dacă pe ultima sută de metri „şi-au mai venit în fire”, încearcă să demonstreze că „au însuşit lecţia”, că au tras învăţăminte. E şi o derută, pentru că sunt extrem de puţini politicieni în care să mai poţi avea încredere, şi, oricât de conştiincios ai fi, e dificil să te hotărăşti cui anume să-i încredinţezi destinul statului nostru, eşti mereu nevoit să alegi „răul mai mic”.

Problema e cum să-i taxăm pe politicieni, fără a ne pedepsi şi pe noi, fără a periclita cursul european al Republicii Moldova. Este o dilemă cât se poate de reală, care nu e de azi, care ne-a dat bătaie de cap pe tot parcursul acestor ani de după prăbuşirea URSS.

Dacă presupunem că nu ne pasă de orientarea geostrategică, politicienii din tabăra proestică nu sunt de o „calitate” mai bună, expresia „o apă şi un pământ” este cât se poate de potrivită când ne referim la unii şi alţii. Pro- sau antieuropeni, majoritatea liderilor noştri politici nimeriţi la putere se comportă ca nişte secretari generali, idolul lor e acelaşi Putin, de care se sperie lumea întreagă.

Diferenţa esenţială e în faptul că, votând pentru partidele proeuropene, menţinând cursul de integrare europeană, avem şanse de schimbare, de modernizare a statului, de înnoire a clasei politice, de însănătoşire a societăţii, de pedepsire a celor corupţi. Poate, vrând-nevrând, unii lideri proeuropeni merg spre propria moarte politică. Inversând cursul, luând direcţia Rusiei, vom prelungi agonia de azi, vom continua să fim o „spălătorie” de bani murdari a Rusiei.

În condiţiile în care sumele „spălate” se ridică la sute de miliarde de euro - circa 700 de miliarde de euro s-au spălat doar prin Republica Moldova în ultimii ani, şi e puţin probabil să fim singura „spălătorie” de acest fel, - fenomenul corupţiei este greu de stăpânit într-un regim de tipul celui putinist, închis. Fiindcă vom cunoaşte mai puţin despre corupţie, presa nu va avea libertatea de azi, ne vom simţi poate mai bine din acest punct de vedere, dar va fi o „fericire” tâmpă, umilitoare.

Şi, da, nu putem face abstracţie de faptul că împotriva cursului proeuropean „s-a lucrat”, că există un plan de compromitere, de discreditare a politicienilor proeuropeni. Ca să distrugi un ideal, e suficient uneori să-i compromiţi pe purtătorii de drapel. Nu fără concursul lor. Dar și să luăm drept monedă curată tot ceea ce se scrie, ceea ce se toarnă cu nemiluita peste capetele lor ar fi o naivitate peste măsură din partea noastră.

După generalul Philipe Breedlove, comandantul forţelor NATO din Europa, care a declarat recent că observă în Republica Moldova din partea Rusiei acţiuni similare celor din Crimeea şi regiunile Doneţk şi Luhansk ale Ucrainei, şi Centrul pentru Informaţii Strategice privind Eurasia (Center for Eurasian Strategic Intelligence) consideră că Moscova mizează pe destabilizarea situaţiei din Republica Moldova şi foloseşte alegerile parlamentare ca o încercare de a-şi legitima forţele proruseşti. „Este evident că Rusia încearcă să repete în Republica Moldova scenariul aplicat anterior în Ucraina. Scopul final este împărţirea ţării în câteva părţi, destabilizând situaţia în regiune şi frânând procesul de integrare europeană”.

Amintim că, în prima fază, paşnică, a scenariului ucrainean, Rusia a obţinut înfrângerea guvernării proeuropene, slăbită, demoralizată de lupta înverşunată între doi lideri marcanţi ai revoluţiei portocalii – preşedintele Victor Iuşcenko şi premierul Iulia Timoşenko. Puterea i-a revenit atunci lui Ianukovici, marioneta lui Putin. Ce a urmat, cunoaşte toată lumea.