Nicolae Negru // Anul politic 2023, unele concluzii

Semne diacritice

2023 a fost al doilea an de război și de tranziție, din unele puncte de vedere, spre o nouă ordine mondială, „multipolară”, dorită de Putin, în care Rusia să fie, alături de SUA, un alt „hegemon” ce stabilește propriile reguli în vecinătatea sa. Pentru a-și atinge scopul, el e dispus să verse oricât de mult sânge.

Irațional, Putin încearcă să întoarcă înapoi roata istoriei, să anuleze perestroika lui Gorbaciov, să readucă Europa la „linia” anului 1997 (1991, de fapt). Însă ucrainenii rezistă eroic al doilea an, apărând ordinea cea veche, bazată pe inviolabilitatea frontierelor, ne-imixtiunea în afacerile interne ale altor state și rezolvarea conflictelor pe cale diplomatică, așa cum a fost stabilit prin acordul de la Helsinki, în 1975. Dacă Occidentul va avea capacitatea să se concentreze și să acorde Ucrainei ajutorul necesar, tranziția anunțată de Putin va eșua definitiv.

Supărat, înfuriat, derutat de rezistența ucrainenilor, el a ajuns să recunoască recent faptul că URSS a ocupat, în perioada lui Stalin, teritorii ce au aparținut Poloniei, Ungariei și României, care au fost incluse în componența RSS Ucrainene. (Ne amintim cu acest prilej că ultimatumul lui Stalin din 26 iunie 1940 se baza pe un fals grosolan: se pretindea că majoritatea populației din Basarabia o constituiau ucrainenii.) În felul acesta, Putin vrea să excite sentimente revizioniste în statele vecine, să provoace noi conflicte la hotarul de vest al Ucrainei, pentru a se erija în garant al suveranității și integrității teritoriului ucrainean. Nu putem spune că aceste cuvinte ale sale nu au avut ecou în sufletele și așa tulburate ale unor patrioți zvăpăiați din țările ocupate de Stalin, dar prea primitivă e momeala ca să aibă vreun efect însemnat.

Speriate de metamorfoza agresivă, imperială a Rusiei, Finlanda și Suedia au hotărât să renunțe la neutralitate și să intre sub umbrela protectoare a NATO. Nemulțumitului i se ia darul, a spus Europa oripilată de crimele armatei ruse în Ucraina, și a decis să-i retragă Rusiei dreptul la sfera de influență pe perimetrul fostei URSS. Era o sferă de influență recunoscută de facto, tacit, fără semnarea vreunui document oficial, dar cu consecințe practice concrete: noilor state independente de pe ruinele URSS (cu excepția Țărilor Baltice) nu le surâdea în niciun caz perspectiva aderării la UE. În anul 2022, situația s-a schimbat, iar anul2023 a adus confirmarea noii strategii de extindere a UE spre est, prin decizia Consiliului European din 14 decembrie de a începe negocierile cu Ucraina, Republica Moldova și de a-i acorda Georgiei statutul de candidat.

Ceea ce nu înseamnă că guvernarea Republicii Moldova nu a avut niciun merit, că nu a depus niciun efort. Chiar dacă a încălcat propriul termen, reforma justiției a înaintat, în pofida rezistenței îndârjite a sistemului, dar nu numai prin voința puterii politice, ci și prin contribuția unor procurori și judecători onești care conștientizează necesitatea reabilitării imaginii și reputației puterii judecătorești.

Cu sprijinul UE, al României, guvernarea a făcut pașii necesari pentru a rupe dependența de Gazprom, și-a respectat angajamentul de separare a furnizorilor, transportatorilor și distribuitorilor de resurse energetice, s-a conectat la rețeaua energetică europeană ENTSO-E. Republica Moldova s-a aliniat sancțiunilor europene față de Rusia, și-a revăzut strategia de securitate și-a consolidat (iarăși cu ajutor european, francez, german) forțele armate, a întreprins măsuri pentru a contracara dezinformarea, propaganda rusă. Republica Moldova s-a solidarizat cu Ucraina, nu numai din punct de vedere moral, și-a jucat onorabil rolul de vecin și prieten, nu a pus piedici tranzitului producției agricole ucrainene, deși fermierii locali au cerut lucrul acesta.

În contextul în care România a devenit principala piață pentru produsele moldovenești, jucând un rol important, hotărâtor în asigurarea suveranității și securității energetice, în mișcarea noastră spre UE, Parlamentul din Chișinău a adoptat, în martie 2013, o lege de înlocuire a sintagmei „limba moldovenească” cu sintagma„limba română” în toate documentele și actele legislative din Republica Moldova, în conformitate cu o decizie mai veche a Curții Constituționale, răspunzând astfel unei necesități de a șterge diferențele false și de a reflecta adecvat caracterul comun al istoriei, limbii și culturii de pe ambele maluri ale Prutului, de a ridica relațiile dintre Chișinău și București la un nivel corespunzător. S-a observat și o schimbare de atitudine față de Mitropolia Basarabiei (a fost luată decizia restituirii unui imobil important pentru ea), tot mai multe parohii adoptă decizii de trecere la Biserica Neamului, în timp ce Biserica Ortodoxă Rusă trece, după cum recunosc reprezentanții săi locali, printr-o criză profundă legată de războiul pe care Rusia l-a pornit împotriva Ucrainei, omorându-i, cu binecuvântarea Patriarhului Kirill, pe frații lor ucraineni pravoslavnici. Numind-o pe Anca Dragu, cu experiență de lucru în BNR, în funcția de guvernator al Băncii Naționale, guvernarea PAS anulează un tabu inoculat în capetele moldovenilor de zeci de ani de propagandă și manipulare sovietică, prezentându-i pe cei de dincolo de Prut ca pe niște străini, pentru a justifica instalarea sârmei ghimpate și a ne separa „pe noi de noi” (Serafim Saka).

Alegerile locale generale au demonstrat, prin votul politic al cetățenilor, aderența lor la cursul european al Republicii Moldova. Pe de cealaltă parte, au ieșit la iveală mai multe vulnerabilități ale instituțiilor statului, lacune legislative, în fața războiului hibrid intensificat de Rusia cu ajutorul oligarhilor locali, care au investit sume enorme de bani murdari pentru a răsturnaguvernarea și a prelua puterea. Având în față importante bătălii electorale, unele partide de dreapta și de stânga au ajuns la concluzia că, pentru a accede la putere, e nevoie să coopereze și să-și unească forțele.

În sfârșit, abia în trimestrul al treilea și al patrulea, economia a dat primele semne plăpânde de viață, după coma „indusă” în pandemia de Covid, pe care au aprofundat-o crizele de după războiul început de Rusia la 24 februarie 2022. Oricât de neînsemnată, creșterea economică este o veste bună pentru un nou început de an.