Nicolae Negru // Aisbergul lui Șor

Semne diacritice

Decizia Comisiei Electorale Centrale (CEC) de a cere excluderea candidatului Partidului „Șor”, Marina Tauber, din campania electorală pentru funcția de primar al municipiului Bălți a provocat o previzibilă alcăturie de comparații, analogii din cele mai „îndrăznețe”, prin care se ajunge repede la deducția „monstruoasă”, repetată tot mai des în ultima vreme, că „Maia Sandu acționează ca Plahotniuc”.

Înainte însă de a aplauda sau a fluiera această comparație pitorească, să vedem dacă e și adevărată, dacă nu cumva e trasă de păr sau e chiar falsă. Marina Tauber, „eroina” din raportul Kroll, „interfața” lui Șor care a fost votată nu pentru meritele ei, ci pentru că are acces la sacul cu bani al bancherului-politician, chiar este ea o victimă a abuzului de putere, un Andrei Năstase al guvernării PAS? Serios? Dacă privim lucrurile din punct de vedere formal, procedural, nu prea seamănă. Rezultatele alegerilor pentru fruncția de primar al Chișinăului nu au fost contestate de CEC, ci de un alt concurent, Ion Ceban (cu implicarea lui Dodon). Motivul contestării: Andrei Năstase ar fi făcut campanie în ziua alegerilor, plasând pe rețelele sociale niște chemări de ieșire la vot. Și faptul campaniei în sine, și, cu atât mai mult, impactul asupra alegătorilor nu au fost stabilite prin aplicarea strictă a legii, ci prin interpretări subiective ale acesteia. Judecătoarea Rodica Berdilo a calculat prin metoda suptului din deget numărul de alegători pe care i-ar fi influențat Năstase cu apelul său. Ea a abuzat în mod evident de funcția sa pentru a obține rezultatul dorit.

În cazul Marinei Tauber e vorba de cifre concrete, adunate cu ajutorul Serviciului de Informații și Securitate. Niciun membru al CEC nu a votat împotriva deciziei de excludere a ei din campania electorală. Sunt cu toții marionete, inclusiv cei trimiși acolo de comuniști și socialiști? Poate înainte de a face comparații, de a le reproșa ambasadorilor străini că nu reacționează, că dau dovadă de standarde duble, ar fi logic să aflăm dacă probele CEC sunt valabile, dacă nu cumva candidata lui Șor chiar a încălcat legislația privind finanțarea campaniei electorale.

Judecătoria Bălți, Curtea de Apel Chișinău vor stabili dacă Tauber, în calitatea sa de concurent electoral, a declarat toți banii cheltuiți în campanie și nu a depășit plafonul de cheltuieli stabilit de lege. Dacă CEC are dreptate, ea merită să fie exclusă, oricât de neînsemnate li s-ar părea unor simpatizanți sumele de bani vărsați de candidată în mod tainic în campania electorală. Dura lex, sed lex! Odată și odată trebuie să ajungem la respectarea legilor. În loc să încurajăm CEC și alte instituții ale statului să-și facă datoria, noi le sărim în cap, iar Șor a reacționat ca un bandit, cu amenințări la adresa Maiei Sandu.

Probabil, el anticipează că instituțiile statului nu se vor opri aici. Și nu ar trebui să se oprească, indiferent care va fi hotărârea judecătorilor din Bălți și Chișinău pe marginea demersului făcut de CEC. „Fenomenul” Șor merită elucidat până la capăt. De unde vin banii pentru campania electorală permanentă a partidului său. Dacă banii care se investesc în infrastructura raionului Orhei (drumuri, iluminare, magazine sociale etc.) sunt bani publici, luați din buget, de ce i se face publicitate lui Șor? Din ce surse a fost construit recent, de exemplu, drumul Susleni-Jora de Mijloc, cu care s-a lăudat Partidul Șor în plină campanie electorală de la Bălți?

Și de ce celelalte raioane nu dispun de o finanțare corespunzătoare? Sau dispun, dar nu există cadre care să-i poată utiliza în beneficiul cetățenilor? S-au concentrat toate la Orhei?

Renato Usatîi se lamenta că a investit banii proprii în Bălți. Dacă la Orhei se investesc banii din sacul lui Șor, atunci statul trebuie să se asigure că aceștia nu sunt parte a miliardului furat și nu sunt folosiți în scopuri politice, pentru a cumpăra voturi. Altfel, nu putem vorbi despre alegeri libere și democratice, despre condiții egale pentru toți concurenții electorali în Republica Moldova. Dacă Șor e filantrop, el nu poate fi politician. Nu Marina Tauber, ci sacul cu bani al lui Șor a fost exclus din campania electorală.

Din punctul nostru de vedere, ceea ce a descoperit CEC la Bălți este vârful aisbergului. Ca și Platon, Dodon, Șor se grozăvește să se răzbune pe Maia Sandu, să provoace alegeri anticipate, ceea ce înseamnă că guvernarea merge în direcția corectă.