A patra cale sau Ideologia Juche în varianta Plahotniuc

Semne diacritice

Publicațiile care relatau cu nonșalanță despre „zeci de mii” de participanți la protestele PPDA și PAS au descoperit dintr-o dată că Piața Marii Adunări Naționale nu e de cauciuc, că acolo încape un număr limitat de oameni, iar cele care numărau protestatarii PPDA și PAS cu dronele, deodată și-au pierdut interesul pentru o astfel de contabilitate și nu pun la îndoială numărul de „peste o sută de mii de participanți” la mitingul PD de duminica trecută. Și Poliția a devenit mai „generoasă” ca alte dăți la prezentarea cifrelor sale.

La fel e și cu transportarea manifestanților. PD nu e singurul partid care plătește transportarea acestora. Diferența e doar în resursele financiare și cele administrative de care dispune un partid sau altul. Din păcate, și reacția majorității presei e în funcție de cine o plătește.

Din punct de vedere organizațional, mitingul PD a lăsat impresia unei manifestații electorale „ca la carte”. Momentul cel mai discutabil e discursul lui Plahotniuc, care o dă în bară ori de câte ori încearcă să ne vorbească ca „ideolog”, nu ca „simplu” coordonator executiv al majorității parlamentare. Descoperirile sale teoretice se dovedesc a fi de cele mai multe ori niște idei mai vechi, abandonate de cineva, sau pur și simplu niște improvizații lipsite de coerență, de logică.

Duminica trecută el s-a întrecut pe sine însuși, declarând următoarele: „Timp de 27 de ani, au existat trei direcții, trei direcții pe care politicienii din Republica Moldova au încercat să-i ducă pe moldoveni: una este calea în Uniunea Europeană, alta este calea eurasiatică și cea de-a treia cale este calea Unirii cu România. Prea mult Moldova a așteptat ca altcineva să-i construiască viitorul, din afara țării. De aceea, ne-am adunat astăzi aici pentru a merge împreună pe o nouă cale, cea de-a patra cale, pe care nimeni nu a avut curajul să pornească până acum. Este vorba despre calea pro-Moldova, pentru Moldova, calea care duce spre moldoveni, spre rezolvarea problemelor concrete ale oamenilor, ale noastre, ale tuturor”.

Cui s-a adresat Plahotniuc cu acest mesaj? Unor extratereștri? Nu știe stânga ce face dreapta în PD? Nu au votat deputații PD, joia trecută, includerea sintagmei „integrarea europeană” în Constituție? Nu declarase Candu că PD va organiza un referendum pentru a se consulta cu poporul în această chestiune?

Dacă pornim pe „a patra cale”, ce facem cu Acordul de asociere cu UE? Îl anulăm sau nu? De altfel, integrarea în UE nu înseamnă că UE ne va rezolva „problemele concrete ale oamenilor”, ci că am putea fi ajutați să le rezolvăm, dacă vom dori. Câini cu colaci în coadă nu întâlnești pe străzile UE.

Dacă îmbrățișăm „ideologia Juche” în varianta „curajoasă” a lui Plahotniuc, rupând relațiile cu UE, problemele oamenilor își vor aștepta rezolvarea încă un secol. În varianta lui Voronin – „să construim Europa la noi acasă”, adică fără a deveni membri ai UE, vom aștepta mai puțin, dar, oricum, va mai dura până „satele moldovenești vor fi la fel de pline de activitate ca altădată: sate cu infrastructură bună, cu drumuri asfaltate și aprovizionate cu apă, sate cu mulți copii, pentru care să fie renovate grădinițele și redeschise școlile, pentru care să avem medici de familie în fiecare localitate, sate cu locuri de muncă în ateliere sau în câmp, astfel încât oamenii să nu fie nevoiți să plece peste hotare”, cum a promis Plahotniuc.

Fiindcă veni vorba, „altădată” o mulțime de sate nu dispuneau nici de drumuri asfaltate, nici de apeducte, nici de canalizație și alte servicii comunale… Pentru a le construi, va fi nevoe nu de sute de milioane, ci de sute de miliarde de lei. Ar fi fost logic ca liderul PD să ne spună și de unde va lua banii necesari, dacă UE, România vor renunța să ne mai ajute.

Plahotniuc ne amețește cu povești despre trecut și viitor, dar nu pomenește despre miliardul furat, nu se angajează să-l recupereze, iar aceasta înseamnă că nu vom avea investiții și că toate promisiunile sale sunt vorbe goale, electorale.