Momentul în care lui Einstein i s-a propus să devină preşedinte

Albert Einstein, figură a geniului, cel care a formulat teoria relativităţii, a fost şi un activist politic care şi-a folosit faima pentru a sprijini diverse cauze nobile, de la denunţarea nazismului, la criticarea rasismului şi până la sprijinirea statului Israel. Cu câţiva ani înainte de a muri, celebrului fizician îi era înaintată propunerea de a deveni cel de-al doilea preşedinte al Israelului.

Chaim Weizmann, primul preşedinte al Israelului, a fost cel care a convins guvernul american să recunoască noul stat, fiind ales în funcţie pe 16 februarie 1949. A îndeplinit acest rol până la moartea sa, în 1952, moment în care David Ben Gurion, premierul de la acea vreme al statului, avea să îl propună pe Albert Einstein, pe atunci în vârstă de 73 de ani, pentru această funcţie.

Conform mărturiei unuia dintre secretarii politici, redată în volumul „Albert Einstein, Historical and Cultural Perspectives: The Centennial”, editat de Gerald Holton şi Yehuda Elkana, Gurion simţea că există o datorie de a-i oferi postul lui Einstein, iar Weizmann îl văzuse cel mai potrivit pentru acest lucru.

Pe 16 noiembrie 1952, Gurion îi scria ambasadorului Israelului la Washinton, Abba Ebna, cerându-i să se intereseze dacă Einstein era pregătit să devină preşedintele Israelului dacă avea să fie ales de Parlament, caz în care, „imediat după alegere ar trebui să vină în Israel şi să devină cetăţean israelian”.

Răspunsul lui Einstein

Pentru a fi mai convingători, oficialii notau că ocupând această funcţie, Einstein ar fi putut „să continue cu munca sa ştiinţifică fără interferenţe”, dar şi că propunerea „încapsulează cel mai profund respect pe care poporul evreu poate să-l arate unor fii de-ai săi”.

Răspunsul avea să vină pe 18 noiembrie 1952, când un oficial al Israelului de la Washington era trimis acasă la celebrul fizician care avea deja o scrisoare de refuz pregătită.

„Sunt profund mişcat de oferta statului nostru Israel şi totodată întristat şi ruşinat pentru că nu pot să o accept. Toată viaţa mea am avut de-a face cu lucruri obiective, astfel că îmi lipsesc atât abilitatea naturală, cât şi experienţa de a mă descurca cum trebuie cu oamenii şi de a exercita funcţii oficiale. Date fiind şi numai aceste motive, ar trebui să fiu nepotrivit pentru a împlini îndatoririle oficiale, chiar dacă vârsta înaintată nu mi-ar acapara puterea. Sunt cu atât mai mâhnit cu privire la aceste circumstanţe cu cât relaţia mea cu poporul evreu a devenit cea mai puternică legătură umană pe care o am, încă de când am devenit pe deplin conştient de situaţia noastră precară între naţiunile lumii”, scria Einstein în scrisoarea de refuz, redată de Jewish Virtual Library.

Totuşi, s-a speculat multă vreme că motivele refuzului ar fi ţinut însă şi de îndoiala fizicianului în privinţa secesiunii în regiune pentru separarea teritorială a evreilor de arabi. Einstein era un pacifist, iar în acest sens, viziunea sa ar fi fost diferită de cea a poporului pe care ar fi trebuit să îl conducă.

„Dacă aş fi preşedinte, uneori ar trebui să îi spun poporului Israelului lucruri pe care n-ar vrea să le audă”, îi scria Einstein fiicei sale vitrege, Margot, la scurt timp după ce a refuzat propunerea (citat de Rodney St.Michael în cartea sa, „Sync My World: The Middle Man & The Middle Way SK SK”).

Sursa: adevarul.ro