Deşi are un handicap major, Ioan Levente Polgar traversează Europa în alergare de la Alba Iulia până-n Laponia! E zidar şi pleacă la drum cu doar 1.000 de lei în buzunar!

prosport.ro

Ioan Levente Polgar (37 de ani) este un alergător român care participă la diverse concursuri şi ultramaratoane. Şi-a pierdut mâna dreaptă la 6 ani, lovit de tren! Bătut de tatăl vitreg în copilărie, a apucat-o apoi pe căi greşite, avea 105 kg la 20 şi ceva de ani, dar la un moment dat, mai precis la 27 de ani, a spus „Gata!” şi şi-a schimbat complet viaţa. S-a lăsat de băut şi de fumat, a slăbit vreo 25 de kilograme şi de atunci tot aleargă, scrie prosport.ro.

A terminat, printre altele, concursul de 105 km Ciucaşx3 - 90 km până la vârful Omu, Ultrabug, de 100 km, ultramaratonul Trail Mont Blanc (170 kilometri) – 2016, 2017, calificat şi pentru 2019. A traversat România în alergare, în 2016. A fost invitat anul trecut de Ambasada României din Spania pentru a alerga 100 de kilometri în cinstea Centenarului. Anul acesta e marea provocare: Ioan Levente Polgar, împreună cu Daniel Tudor Macovei, subofiţer în Armata română, şi-au propus să traverseze Europa în alergare, de la Alba Iulia la Rovaniemi, în Laponia, o distanţă de 5500 kilometri! Plecarea este programată pentru 25 martie.

Levente lucrează în construcţii, face finisaje interior şi exterior, e zidar, dar nu este angajat cu carte de muncă.

De ce până în Laponia? Cum ţi-a venit ideea?

În 2016 am tranversat România în alergare, din Vama Jimbolia până în Vama Veche, 1100 km, fără maşină care sa ne asiste, doar eu şi un coleg cu bicicleta, Forin Viorel Rîmnicean. Atunci ne propusesem să tranversăm anual câte o ţară, dar nu am mai reuşit. Dar în 2018 mi-a venit ideea de a traversa Europa din România până în cel mai nordic punct. Am amânat pentru că fie s-au intensificat diferite probleme, fie au existat unele competiţii unde eram deja înscris. În decembrie anul trecut, m-a sunat un prieten şi totodată coleg din INVICTUS ROMANIA, Daniel Tudor Macovei, şi mi-a propus să traversăm Europa împreună, asa că anul ăsta, cu voia lui Dumnezeu, vom încerca. Mulţi zic că avem şanse mici, dar am zis să nu ne lăsăm influenţaţi de pronosticurile astea!

În cât timp v-aţi propus să faceţi cei 5500 de kilometri? Cât alergaţi pe zi?

Încercăm să parcurgem această distanţă într-un timp rezonabil, o lună jumate. Am învăţat din greşelile pe care le-am făcut când am traversat România, acum nu vom alerga doar ziua, ci şi noaptea! Vom dormi seara două ceasuri şi dimineaţa la fel.

Pentru ce alergaţi?

Vrem să arătăm lumii, prin purtarea tricourilor INVICTUS ROMÂNIA, că noi ne cinstim eroii! Vrem să scriem la final două rânduri de poveste frumoasă, cum am reuşit să trecem peste anumite momente.

Slănina e de bază!

Mi-ai spus că ai 1000 lei strânşi, iar colegul tău – 500. Cât vreţi să ţineţi de banii ăştia?

Da, aşa este, avem o sumă destul de mică, sper să obţinem o sponsorizare măcar pentru minimul necesar şi să nu trebuiască să ne întoarcem înapoi pe jos din Rovaniemi. Vom mânca supe la plic, pâine, slănină, vom bea cafea, ceai, apă. Dacă vom avea posibilitatea de a ne bucura si de alte alimente sau suplimente, vom mulţumi prin postare video nominal fiecărei persoane care ne va ajuta! Vom încerca să ne încărcăm telefoanele cu credit, să putem transmite filmări măcar la fiecare 24 de ore, să informăm unde suntem, cum am călătorit etc.

Cum vă preparaţi supele, cafeaua? Unde veţi dormi?

Vom avea cu noi un arzător şi 5 butelii montane de 450 grame fiecare. Vom face mâncare improvizată, iar de dormit - în sac de dormit, în cort! Nu vom dormi în clădiri de nici un fel! Unde va fi vreme bună, vom dormi în hamac şi sac de dormit.

Pare o acţiune inconştientă, să străbaţi Europa cu numai 1500 lei. Nu aţi încercat să vă găsiţi nişte sponsori?

Este într-adevăr o „nebunie”, dar adevărata dramă ar fi pentru noi să nu încercăm să facem asta. Vor fi mii de întrebări fără răspuns: „Dacă plecam, reuşeam?” Şi aşa mai departe... Aşa, odată plecaţi, vom primi răspunsurile din partea destinului. Am trimis mailuri la companii mari, dar răspunsurile au fost negative... „Momentan, nu va putem ajuta”... Mereu aceeaşi poveste. La un moment dat, am obosit să mai batem la uşi care se închid.

„România, o ţară frumoasă!”

Ai traversat România în 14 zile, în 2016. Ce ai văzut frumos în ţară?

Am văzut oameni deosebiţi, locuri noi, peisaje care se schimbau zilnic, cultura diferitelor zone. Am luat România la pas şi m-am convins că este o ţară frumoasă!

Cum a rămas cu sania pe care i-ai împrumutat-o lui Avram Iancu?

Sania a revenit în custodia mea, ne-am întâlnit la Alba, ne-am împăcat, fiecare pe drumul lui, nu consider că e un subiect această discuţie cu sania. Trebuia să o rezolvăm între noi.

„Tatăl vitreg mă bătea când se îmbăta”

Mi-ai spus că ai 6 clase şi că ai reînceput studiile. Unde studiezi şi în ce clasă eşti?

Da, aşa este, în tinereţile mele am greşit, am avut o viaţă teribil de grea, am mers cu cizme de gumă la şcoală. Tote astea accentuau celelate probleme. Mama şi tata au divorţat, eu si sora mea am fost crescuţi de bunicii materni, unde am fost scăpaţi de sub control. Maică-mea s-a recăsătorit, taică-miu vitreg ne bătea când se îmbăta, săptămână de săptămână. Apoi, lipsa braţului, imaginaţi-vă o mânecă fluturând, lumea întorcea capul după mine... Multe lipsuri si nevoi! Am început să absentez de la şcoală, să frecventez discoteci si baruri, unde primeam înţelegerea „necesară”. Este o lume în care nu eşti judecat. Şi aşa a venit abandonul şcolar, dupa 3 ani de repetenţă.

Continuarea AICI.