Își caută mama care a abandonat-o la naștere

Mariana Hatman (dreapta), alături de o bună prietenă din satul Stețcani, raionul Criuleni, despre care spune că îi este ca o soră

Zbucium // Mariana Hatman își caută mama naturală, care a abandonat-o la naștere. De aproape 40 de ani, Mariana încearcă să afle cine e femeia care i-a dat viață și vrea să îi pună mai multe întrebări

„Îmi caut mama mea biologică, care m-a abandonat la maternitate. Vă rog, ajutați-mă”. Așa își începe povestea Mariana Hatman, o muncitoare în construcții din satul Stețcani, raionul Criuleni. A lăsat un mesaj pe o rețea de socializare, pentru că nu are rude pe care să le întrebe și e disperată. Vrea să privească ființa care i-a dat viață drept în ochi și să o întrebe de ce a lăsat-o să pribegească, orfană, prin lumea mare. Vrea să își cunoască frații și surorile despre care a auzit că au fost și ei abandonați prin maternități sau case de copii. Duminică, Mariana împlinește 39 de ani. Cel mai frumos cadou pe care îl așteaptă e să-și găsească măcar un suflet de sânge și să își reunească familia.

S-a născut „calică”

Viața Marianei e întortocheată și încâlcită, ca un drum de țară. Spune că mama a născut-o într-o maternitate dintr-un sat din raionul Hâncești. S-a născut cu o dizabilitate locomotorie, dar nu ăsta a fost motivul pentru care a rămas în spital. Mama ei a mai avut după ea copii, pe care, așa a auzit, i-a lăsat în același loc în care i-a născut. Mariana nu știe câți frați sau surori are. De mică, a fost înfiată de o bătrână și de fiica ei mai mare și le spunea ambelor „mama”. „M-a luat de suflet, pentru că avea și ea la picioare ce aveam și eu. M-am născut cu picioarele strâmbe. Mama m-a dus pe la babe, pentru că ale mele erau sucite cu totul. Am mers pe la medici, am umblat mult timp cu ele în ghips. Mama a depus tot efortul ca eu să mă însănătoșesc, a făcut tot ce a putut”, povestește Mariana. Bătrâna a murit însă, iar fiica ei biologică, Iulia, ar fi înnebunit, iar statul a luat-o pe micuța orfană și a plasat-o în internatul din Căzănești, Telenești.

Înfiată a doua oară de niște bătrâni

Înainte de a ajunge la internat și a fi înmatriculată în clasa I, copila a mai locuit însă la niște rude de-ale mamei decedate, în satul Onești. Când avea opt ani, adică trecea în clasa a II-a, a fost înfiată de un cuplu de bătrâni din satul Stețcani, raionul Criuleni, care nu puteau avea copii. „Când i-am văzut că vin la internat, am spus că vreau să am o mamă și un tată tineri”, rememorează Mariana. Părinții ei aveau 69 și, respectiv, 60 de ani. Cuplul s-a purtat frumos cu ea, povestește acum femeia. „Când aveam 15 ani, mi-a murit mama, apoi și tata. După moartea mamei, tatăl a devenit mult mai sever…”, își amintește femeia. La 17 ani s-a căsătorit și la 18 l-a născut pe primul băiat. După câțiva ani, pe al doilea. Casa părintească a refăcut-o, a muncit mult și din greu. „Viața mea a fost așa și așa. Pe unde bună, pe unde grea”, zice Mariana.

Mama biologică ar avea acum vreo 60 de ani

Își dorea să își caute mama de multă vreme, încă din adolescență. „Cum numai a murit mama, am început să mă gândesc să o caut pe cea naturală. Am apelat și la o emisiune de profil din Rusia, mi-au promis că mă ajută, dar…”, tace femeia. A încercat singură să se documenteze, să întrebe pe ici-colea despre femeia care a născut-o. „Acum ar trebui să aibă vreo 60 de ani. O cheamă Nina Popescu și știu că a mai avut după mine copii pe care i-a abandonat”, spune tot ce știe Mariana. Mai mult de atât nu cunoaște, dar are întrebări multe pentru ea. „Of, mă gândesc demult la ce o să o întreb. De ce m-a lepădat? De ce nu m-a căutat niciodată, să se intereseze de viața mea, de istoria mea? Vreau să vorbesc cu ea…”, spune Mariana și începe să lăcrimeze. Poartă o durere comună cu mii de copii abandonați care își caută părinții.

„Îi iubesc mult pe frații mei…”

Deși nu i-a văzut niciodată și doar a auzit că, chipurile, ar putea să aibă frați sau surori, Mariana se emoționează foarte tare când începe să vorbească de ei. Suflet solitar, femeia de 39 de ani se transformă pe loc în copilul mic și neajutorat, care caută grijă, protecție și o familie. „Eu tare îi iubesc pe frații mei. Chiar dacă noi încă nu ne știm, eu țin la ei. Vreau să fim o familie, să fim uniți, să venim unii la alții după o vorbă bună, să ne ajutăm. Eu să îi ajut cu ce am și ei pe mine tot”, meditează femeia. „Chiar și dacă am avea tați diferiți, nu contează”, o întoarce femeia. „Principalul e să ne găsim, vreau ca măcar băieții mei să aibă verișori sau mătuși, sau unchi”, speră Mariana. Asta e tot ce își dorește de ziua ei, care va fi duminica asta, pe 23 martie. Dacă cu mama ei are o „răfuială” aparte, o rană deschisă pe care vrea să și-o vindece definitiv, cu presupușii frați, Mariana țese o altă pânză, una de poveste.

Și soțul ei caută pe cineva

În familia Marianei, căutarea nu o macină numai pe ea. Soțul femeii abandonate în maternitate își caută și el fratele. „Când el era în clasa a VIII-a, părinții lui au divorțat și au plecat fiecare pe calea sa, iar copiii au rămas pe drumuri: care pe la internate, care pe unde. Fratele lui, care este surdomut, a fost dus la o școală specială din Saharna. De atunci, nu a mai auzit nimic de el. I-a pierdut urma…”, spune femeia. Și așa, familia ei își trăiește fiecare drama în parte, ea - căutându-și mama și frații, iar soțul ei – un frate surdomut. A sunat prin satele din raionul Hâncești, dar spune că nu a găsit-o pe Nina Popescu. „O fi pe undeva, prin Sofia, prin Bobeica, prin Bujor, nu știu…”, concluzionează Mariana. „Dar tare vreau s-o găsesc, tare…”.