FILM // Drame emoţionante care tulbură pe oricine

sursa: eva.ro

Răul cinematografic poate tulbura pe oricine. Pentru plauzibilitatea lui, în pofida faptului că la baza unui film sau a altuia stă un scenariu fictiv. Probabilitatea ca lumea pe care o ştim să evolueze către ceea ce acum sunt doar scenarii dramatice, distopice ori apocaliptice sperie.

Tulburarea cea mai apăsătoare vine, în schimb, de la filmele care se bazează pe fapte reale.

Iată o serie de filme dramatice, bazate pe cazuri reale ori pe situaţii fictive, filme care nu vă vor lăsa indiferenţi, ci vă vor emoţiona până la lacrimi.

Never let me go/Să nu mă părăsești (2010)

Să nu mă părăseşti începe în 1978. Dar este un 1978 diferit de al nostru, iar avertismentul de la început circumscrie cât se poate de bine premisa.

Într-o şcoală internat, Hailsham, copiilor li se reaminteşte cu încăpăţânare că sunt speciali. Cu adevărat speciali. Sunt frecvent examinaţi de doctori, iau medicamente, li se trage atenţia să nu încerce vreodată să fumeze sau să ingereze alcool. Atmosfera e ciudată, iar oamenii din exterior sunt cumva reticenţi să interacţioneze cu elevii.

Toţi poartă o brăţară la încheietură şi, la fiecare ieşire şi intrare din clădirile internatului, trebuie să treacă această brăţară prin faţa unui dispozitiv de înregistrare...

Încă din primele cadre, cu o Carey Mulligan matură rememorând copilăria din Hailsham, auzi cuvinte care nu par a se potrivi în context: donator, îngrijitor, compleţie. Misterul se va dezvălui curând. Pe măsură ce lasă în urmă adăpostul școlii și se apropie inexorabil de soarta devastatoare care îi așteaptă ca adulți, ei trebuie să facă față și sentimentelor profunde de iubire, gelozie și trădare care amenință să îi despartă. Aceşti copii sunt clone, crescuţi pentru un unic scop - acela de a fi donatori de organe...

12 Years a Slave/12 ani de sclavie (2013)

Cinemagia scria la data lansării că filmul „cu siguranţă te va impresiona, chiar dacă Steve McQueen se încăpăţânează să exploreze exhaustiv (şi artistic-respingător) cruzimea animalică a stăpânilor de sclavi”. Suntem în anul 1840, iar Solomon Northup este un cetăţean respectat şi liber al oraşului Saratoga Springs, din nordul Statelor Unite.

Părinte al unei familii fericite, îşi câştigă pâinea cântând la scripcă la serate dansante şi, când soţia şi copiii îi sunt plecaţi din oraş pentru o vreme, acceptă să se alăture pentru două săptămâni unui circ ambulant. Rezultatul? După o seară ce ar fi trebuit să celebreze o colaborare fructuoasă cu ceilalţi artişti ai circului, Northup se trezeşte încătuşat, bătut şi urcat pe o ambarcaţiune cu destinaţia New Orleans, loc unde oamenii de culoare sunt simple obiecte, la bunul plac al stăpânilor lor albi.

Lista lui Schindler (1993)

Răul cinematografic poate oferi câteva frisoane și senzații tari. Răul din viața reală, pe de altă parte, te poate speria la nivel foarte profund. Drama lui Steven Spielberg este o reprezentare a răului din viața reală care s-a numit Holocaust. În mod neabătut, el spune povestea lui Oskar Schindler (Liam Neeson), un om de afaceri german care încearcă să salveze viețile evreilor polonezi dându-le locuri de muncă în fabrica sa. Ralph Fiennes portretizează inamicul lui Schindler, Amon Goth, un locotenent SS sadic, care nu are nici o remușcare privind uciderea cu brutalitate a unor oameni nevinovați.

„Lista lui Schindler” arată o mulțime de lucruri îngrozitoare și oribile care au avut loc în timpul Holocaustului, subliniind modul în care evreii au fost depersonalizaţi și trataţi ca și cum viața lor nu avea nicio valoare. Senzaţia de documentar, combinată cu o recreere de maestru a timpului și locului, ne face să ne simţim ca şi cum am fi în mod direct martorii celei mai negre perioade din istoria lumii. O scenă cu evrei înfricoșați, realizând că tocmai au fost blocaţi într-o cameră de gazare sugerează pregnant răul omniprezent care a fost în spatele Holocaustului. Știind că acest eveniment s-a întâmplat cu adevărat și că atât de mulți oameni au fost uciși este mai tulburător decât orice ficţiune horror creată vreodată.

Midnight Sun/Sub soarele nopții (2018)

Filmul este o dramă despre o adolescentă care simte primii fiori ai dragostei. Doar că fata suferă de o boală ce-i interzice expunerea, măcar şi un minut, la soare, ceea ce îi va ridica nenumărate probleme atunci când vrea, în sfârşit, să se implice în relaţia cu Charlie (jucat de Patrick Schwarzenegger, fiul celebrului Arnold).

Nelyubov/Fără iubire (2017)

Povestea din Loveless/Nelyubov este a lui Boris și Genia, care sunt pe cale să divorțeze. Se ceartă mereu și programează vizionări ale apartamentului lor, în scopul de a-l vinde. Ei își pregătesc deja viitorul: Boris este într-o relație cu o tânără însărcinată și Genia se întâlnește cu un om bogat, care este gata să se căsătorească cu ea... Niciunul dintre ei nu pare să manifeste vreun interes fată de Alioșa, fiul lor de 12 ani. Până când băiatul dispare. O scenă cu Alioșa plângând ascuns în cameră, speriat de cearta părinţilor, este sfâşietoare.

Camera/Room (2015)

Brie Larson a câștigat un Oscar binemeritat pentru rolul ei din „Room”, povestea unei tinere ținută captivă într-un adăpost de grădină. Singurul ei companion este fiul ei în vârstă de cinci ani (Jacob Tremblay), care nu a văzut lumea exterioară. De-a lungul filmului aflăm că băiatul este rezultatul unui viol. Personajul lui Larson, „Ma”, nu vrea ca el să trăiască întreaga viață într-un spațiu închis, aşa încât concepe un plan riscant ca să-l ajute să scape. Aceasta e prima jumătate a filmului, care îţi dă fiori în timp ce aștepți să vezi dacă acest copil va fi capabil să înțeleagă instrucțiunile de evadare.

Din moment ce el nu are nici cel mai mic punct de reper pentru ce este în afara adăpostului, există îndoieli reale cu privire la faptul că va fi capabil să le urmeze. Grija că cel care îi ţine acolo îşi va da seama de ce pun la cale produce la fel de multă teamă. (Oricum îţi ţine respirația tăiată timp de cinci minute pe durata marii evadări.) A doua jumătate a filmului este înfricoşătoare într-un mod complet diferit, deoarece arată imensele provocări ale băiatului care încearcă să se adapteze la lumea reală, iar Ma încearcă să gestioneze trauma psihologică suferită.

Sursa: eva.ro