E bine așa cum este

Trustia, elegii politikoase

Ieri exersam în fața gugăl-translatelui: „Eu sunt puterr-nic, puterrr-nic!” Cu primele două silabe, pieptul mi se umfla ca o butelie de gaz, iar cu ultima mi se dezumfla, oricât de tare mă încordam. Codița „-nic” era evident în plus, ca o bere după vin. „Soy fuerte!” „Sono forte!” „Je suis fort!” „Ich bin stark!” „I am strong!” – mușchii mi se întăreau involuntar, tot mai tare, mai tare, iar rostind „strong” am simțit cum îmi încremenește granitul din celule! M-a decepționat rusa:„Я сильный!” – a avut un efect invers, din cauza lui „L” moale și a terminației „nîi”, ca o coadă între vine. Nu întâmplător s-a prăbușit imperiul… „Jestem silny!” – în poloneză, salvează întrucâtva limbile slave. Iar turcii se fac pur și simplu de râs cu al lor „Ben güçlüyüm”, de aceea nu cred în puterea lui Erdogan. Nici mongolii nu sunt ce-au fost odată: „Би хүчтэй байна!”, să ne mire că nu se mai aude nimic despre ei mai multe secole la rând? …

„Mai lasă-l în pace pe Plahotniuc, mai bine du gunoiul!” – mi-a strigat Georgeta din bucătărie. De ce e „mai bine? Ce plăcere are femeia asta să mă întrerupă în momentele culminante?

Acum, uitându-mă la lucrările congresului mondial al familiilor, la Dodon, vânăt, cu nasul julit, stau și mă gândesc ce noroc totuși am avut că Georgeta este femeie! Că dacă era bărbat, nu sunt sigur că mă căsătoream cu ea. Eu sunt pro familia tradițională. Dar dacă eram eu femeie? Lucrurile se complicau și mai tare. Georgeta, cu certitudine, nu se mărita cu mine. Așa că-i bine așa cum este!

Al vostru tradiționalist, lesbian, Ion Buraga