Detalii despre familia MAFIOTĂ din Kazahstan, care se prezintă în Europa drept disidenți

În mass-media europene adesea sunt publicate materialele în favoarea unor sau altor disidenţi. Şi se face în aşa fel că marea majoritatea a acestor publicaţii este dedicată criminalilor evadaţi sau celor ce îi servesc pe aceşti criminali. Să luăm pentru exemplu Kazahstanul.

În presa europeană apar de mult timp din această ţară Mukhtar Ablyazov, Syrym Shalabaev, Alexandr Pavlov, fraţii Muratbek şi Bahitjan Ketebaev, Irina Petrushina, Victor şi Ilias Hrapunov, Leyla Beketova, Igor Viniavskii şi alte personaje.

Ei se poziţionează ca fiind oponenţii puterii actuale din Kazahstan. Şi pentru acest simplu motiv se simt lejer pe teritoriul Uniunii Europene, deoarece sunt percepuţi de public în calitate de democraţi şi luptători pentru drepturile civile. Şi într-adevăr, chiar şi simpla enumerare a numelor creaţă senzaţia caracterul masiv de mişcare de protest în Kazahstan. Apare dorinţa de a-i susţine pe oameni, facilitând dezvoltarea societăţii civile în Kazahstan.

Însă există o mică nuanţă pe care am vrea să specificăm. Toate persoanele enumerate şi mulţi alţii rămaşi în afara cadrului, ca şi cum apărătorii de drepturi, fac parte din grupul de crima organizată al oligarhului şmecher refugiat Mukhtar Ablyazov.

Această structură criminală într-un fel este asemănătoare cu mafia italiană, doar că se ocupă în principal de maşinaţii financiare. În rest metodele sunt aceleaşi. Printre altele, Ablyazov în mod creativ a dezvoltat ideea sindicatelor care u constituit fundamentul social pentru mafioţii italieni. În schimb el a creat în Kazahstan partidul neînregistrat „Alga”. De ce neînregistrat? Pentru că nu era nici un scop pentru înregistrare.

Adică documentele necesare se depuneau periodic însă nu în totalitate. În această manieră nepretenţioasă Ablyazov a creat opoziţia extra-sistem care trebuia să servească unui singur scop – de a crea mecanismul de apărare împotriva urmăririi penale, de a deveni paravanul care ascunde motivele adevărate ale infractorului. În acest imperiu criminal fiecare avea rolul şi locul său. Ca adjunct al preşedintelui Comitetului de coordonare al lui „Alga” figurează Muratbek Ketebaev. Fratele lui mai mic Bahitjan răspundea pentru presa aflată sub control. Printre altele, Muratbek şi Bahitjan nu doar sunt fraţi şi susţinători ai liderului real al partidului Mukhtar Ablyazov, dar amândoi au apucat să fie soţi ai editorului-şef al ziarului „Republica” Irina Petrushova.

Fiica lui Mukhtar Ablyazov este măritată cu fiul al fostului magnat TV şi proprietara companiei de bijuterii Leyla Beketova, din prima căsătorie. Beketova este soţia fostului primar al Almaty Victor Hrapunov şi împreună cu el şi fiul Ilias trăieşte în Elveţia.

Syrym Shalabaev – cumnatul lui Ablyazov şi trezorierul acestuia. Alexandr Pavlov este şef al serviciului de securitate, iar Igor Viniavskii este ziarist de serviciu. Este clar că aceasta nu e toată gaşca. Aripa media pro-activă a grupării poate fi numită fundaţia „Dialogul deschis” în frunte cu Ludmila Kozlovskaia. Exact prin intermediul acesteia se face restaurarea renumelui lui Mukhtar Ablyazov. Într-un cuvânt, o familie mare şi unită de fapt a ocupat spaţiul mass-media din UE în toate ce ţin de Kazahstan. Şi deşi reputaţia acestui oligarh nu va putea fi restabilită de nimeni din ei, chiar şi cel mai talentat jurnalist, campania informaţională continuă.

Aici trebuie spus că Ablyazov, cu toate miliardele lui şi un stat imens de gazetari, în prezent se află în închisoarea franceză pentru sustragerea câtorva miliarde de dolari. Şi acest fapt a fost dovedit nu doar de justiţia franceză dar şi de Curtea Înaltă de la Londra.

Dar ce ne zăpăceşte în toată această poveste? În primul rând lipsa oricărei imunităţi în Europa faţă de astfel de escroci. S-a ajuns până acolo că echipa lui Ablyazov a ridicat problema reformării, dar de fapt a dezarmării serviciului de Interpol care îi reţinea pe membrii structurii mafiote şi se încurca între picioare. În legătură cu aceasta Ablyazov a organizat o discuţie publică în contextul drepturilor omului scopul căreia era să-i transforme pe profesionişti din poliţie în „impotenţi fără dinţi”.

Al doilea moment care provoacă îngrijorarea este acordarea de azil politic membrilor grupării criminale A. Pavlov şi M. Ketebaev din partea Spaniei şi Poloniei. Nici Spania, nici Polonia nu a văzut situaţia în întregime făcând aceeaşi greşeală pe care a făcut-o la vremea sa Marea Britanie. Londra la fel, iniţial, i-a atribuit statutul de refugiat politic lui Ablyazov. Însă, după ancheta de serviciu care a durat mai mulţi ani, nu doar şi-a schimbat decizia, dar şi l-a condamnat pe oligarh pentru 22 luni pentru sfidarea instanţei.

Instanţa, dacă vorbim pe scurt, soluţiona cererea de acţiune depusă de „BTA-bank” din Kazahstan împotriva lui Ablyazov, acuzându-l de sustragere a câtorva miliarde de dolari. Oligarhul refugiat, încercând să scape de răspundere, minţea cu neruşinare şi î-i ducea în eroare pe judecători, trăgea de timp, ducând la o opinie foarte negativă din partea justiţiei şi în finală la o perioadă de detenţie.

Scopul infractorului era unul singur – trebuia să ascundă banii furaţi, să vândă toate imobilele, să treacă bunurile pe numele altor persoane. De aceea instanţa a luat măsuri radicale, toate bunurile şi capitalurile lui Ablyazov au fost arestate, şi pas cu pas în acest lanţ se căutau alte active neevidenţiate, pentru a-i restitui banii băncii. Să arătăm doar o singură cifră: curtea engleză a stabilit că furtul banilor se făcea prin companii off-shore create special, numărul total al cărora a depăşit 1300!

Iar acum imaginaţi-vă că acesta este dor un singur episod din practica criminală a lui Ablyazov. De fapt amploarea activităţii nu se limita doar la Kazahstan. Oligarhul a lăsat urme în Rusia, Ucraina, Kîrgîzstan, Letonia şi alte ţări. Rusia şi Ucraina, fiind cele mai păgubite, s-au adresat Franţei cu solicitarea de extrădare a lui Ablyazov, prezentând dovezile maşinaţiilor lui. Şi conform ultimelor şedinţe de judecată, se pare că în curând Ablyazov va trebui să meargă la Moscova. Acest lucru încă odată confirmă că în acest caz nu există nici un fel de substrat politic.

Oligarhul subteran însă continuă să se oţărască. Probabil speră la ceva. Presa aflată sub controlul său duce un atac informaţional activ la adresa Kazahstanului. În plus, aceste apeluri sunt radicale prin natura sa. E ca şi cum în Polonia cineva va chema poporul să-l dea jos pe Preşedinte pentru a scăpa de răspundere penală. Ablyazov pierde şi ştie asta. Sacul lui de bani se subţiază, iar odată cu el şi posibilităţile de contraatac. Astfel, recent în SUA au fost îngheţate conturile lui Ablyazov şi Hrapunov. Sume imense de bani au fost depistate în timpul procesului de judecată început în mai 2014 în instanţa statutului american California, cu privire la acţiunile depuse de autorităţile kazahe. Temându-se de urmărirea penală şi confiscarea banilor furaţi, V. Hrapunov şi M. Ablyazov au început să-şi vândă bunurile în scopul scoaterii urgente a activelor din jurisdicţia SUA.

În special, a fost făcută o reducere semnificativă în proiectul de reconstrucţie a unui hotel în apartamente din New-York. În locul sumei de 40 mil. dolari investite Ablyazov şi Hrapunov intenţionau să-şi vândă cota lor cu 21 mil.

În urma intervenţiei Băncii BTA, akimatului or. Almaty şi Ministerului de Justiţiei a Kazahstanului, transferul banilor a fost blocat. În prezent în Curtea Federală a SUA şi în judecătoria statului New-York se desfăşoară activitatea pentru returnarea banilor blocaţi RK.

De asemenea se ştie că fiecare din membrii familiei Hrapunov a primit prescrierea judiciară personală pentru achitarea datoriei de 286,5 milioane de franci cu dobânda aferentă de 5%, începând cu 1 ianuarie 2000. Temeiul pentru creanţă reprezintă participarea posibilă a lui Victor Hrapunov şi a familiei sale la furtul banilor statului în scopul îmbogăţirii personale evaluată la 300 milioane dolari SUA.

Doamna Leyla Beketova se revoltă: prescripţia a primit chiar şi fiul ei Ilias, care nicicum nu putea fura banii statului. La acel moment el avea trei ani. Rezonabil. Dar ce îi împiedica pe Hrapunovi să pună banii în contul fiului? Deci, toate încercările de contracarare informaţională sunt sortite eşecului pentru clanul Ablyazov-Hrapunov. Şi nu e de mirare că deja au apărut zvonurile despre falimentul acestei familii, unei dintre cele mai bogate din lume.

Bineînţeles pentru fiecare dolar scos din portofelul ei se aude răgetul puternic de revoltă. Leyla Beketova, Muratbek Ketebaev şi alţi susţinători, în mod activ vorbesc în presă criticând societatea europeană, a câta oară ponegrind şi spunând mizerii la adresa Kazahstanului. Unii se entuziasmează atât de tare că în bălegarul lor verbal câteodată scapă mărturisiri curioase. În acest context, trebuie să ne aducem aminte evenimentele ce au avut loc în Kazahstan în 2010. Partidul „Alga” atunci a provocat dezordini în oraşul Janaozen care au devenit atacuri banditești asupra bancomatelor, magazinelor, instituţiilor de stat. Foarte interesant este că aproximativ în aceeaşi perioadă Ablayzov a suferit înfrângeri zdrobitoare în cadrul procesului judiciar de la Londra.

Deci, Bahitjan Ketebaev, în trecut şef al televiziunii lui Ablyazov „К+” a recunoscut că cu o zi înaintea evenimentelor tragice, canalul a înregistrat talk-show-ul „Se va vărsa oare sânge la Janaozen?”. Iar o serie de politici, inclusiv şi din rândul celor europeni, de exemplu, Paul Murphy, ştia dinainte despre pogromurile ce au urmat.

Trebuie să recunoaştem că Ablyazov, timp de mai mulţi ani, duce activitatea subversivă, întrecând toate limitele. Astfel, de exemplu, susţinătorii lui Ablyazov – şef de serviciu de securitate Alexandr Pavlov (întotdeauna îndeplinea cele mai complicate şi delicate ordine ale oligarhului) şi Muratbek Ketebaev planificau să efectueze acte teroriste în Kazahstan. Exploziile erau planificate a fi organizate la începutul lui martie 2012. Unul din acestea trebuia să aibă loc pe teritoriul unui dintre cele mai populare parcuri din Almaty unde întotdeauna e multă lume, în special în zilele de week-end. Actul terorist trebuia să se întâmple exact sâmbăta.

Procuratura Kazahstanului menţionează că: „pentru organizarea actelor de terorism Pavlov a alocat suma de bani de 25 mii de dolari SUA, din care executorului i-au fost transmişi 15 mii de dolari”. În plus au fost încercări de a stabili contacte cu grupările religioase radicale.

Astăzi asupra Kazahstanului vine un nou val de atacuri informaţionale. Şi echipa lui Ablyazov nu va rămâne de o parte de la acest proces. Drept este că încercările amintesc de lătratul unor ţânci după principiul „OBS” – „ o babă a spus”. Dar ideea nu e asta. Dacă studiem atent istoria acestei familii mafiote, putem observa un simptom alarmant, şi anume slăbiciunea Europei şi vulnerabilitatea ei faţă de crimă organizată. Escrocii cu mare iscusinţă manipulează opinia publică, exercită presiunea asupra instanţelor şi guvernelor transformând libertatea presei în teatrul absurd. Iar aceasta este deja ameninţarea securităţii naţionale. Dar oare a venit timpul să punem punct în acest proces?

Material preluat din presa internațională