Descoperire ÎNFRICOŞĂTOARE în permafrostul din Siberia. „Ne SPERIE cât de mari sunt cantităţile''

Cercetătorii de la US Geological Survey (USGS) au determinat că regiunile cu permafrost (sol îngheţat) din emisfera nordică ascund o surpriză extrem de neplăcută: mercurul în cantităţi enorme - de două ori mai mult decât restul mercurului natural de pe planetă.

Descoperirea poate avea implicaţii catastrofale dacă permafrostul se dezgheaţă, scrie Science Alert.

Mai grav este că permafrostul a început să se dezgheţe, aşa cum s-a observat mai ales în Siberia. Mai mult decât atât, permafrostul poate fi considerat o cutie a Pandorei, conţinând compuşi periculoşi precum dioxidul de carbon, virusuri vechi de zeci de mii de ani şi mai nou, mercur.

„Nu ar fi nicio problemă de mediu dacă totul ar rămâne îngheţat, dar ştim că Pământul se încălzeşte”, a precizat Paul Schuster, autorul principal al studiului şi hidrolog la USGS. „Deşi măsurătorile cu privire la la rata de dezgheţare a permafrostului nu au făcut parte din studiu, un permafrost în această condiţie poate duce la eliberarea mercurului - este fizică simplă”.

Mercurul natural intră în permafrost din atmosferă. Ca parte a ciclului mercurului, vaporii se leagă de materialul organic din sol, care apoi este îngropat în sediment. În timp, solul îngheaţă şi devine permafrost.

Nivelul de mercur a fost măsurat în urma analizării a 13 mostre din diferite regiuni din Alaska, forajele petrecându-se în perioada 2004 - 2012, selectate pentru caracteristicile diverse ale solurilor.

Rezultatele au fost în concordanţă cu alte studii asemănătoare. În urma calculelor, s-a aflat că există 793 milioane de kilograme de mercur îngheţat în permafrostul emisferei nordice, cantitate de aproximativ 10 ori mai mare decât emisiile de mercur provocate de oameni în ultimii 30 de ani. Dacă includem şi solurile neîngheţate din regiunile nordice unde se găseşte şi permafrostul există 1,65 de miliarde de kilograme de mercur în subteran - de două ori mai mult decât tot mercurul găsit în restul regiunilor, în ocean şi în atmosferă.

Mercurul poate ajunge în pânze freatice, iar de acolo, implicaţiile pot fi catastrofale. Mercurul anorganic poate fi transformat în metilmercur, o toxină extrem de puternică ce afectează sistemul nervos. Dacă ajunge în atmosferă, poate călători prin întreaga lume.