DECLARAȚIE: Cele patru protocoale semnate între Chișinău și Tiraspol, „lanț de CEDĂRI dezechilibrate, cu EȘECURI garantate”

Cele patru protocoale semnate în toamna anului trecut între Chișinău și Tiraspol, care vizează problemele legate de accesul fermierilor la terenurile de după traseul Tiraspol-Camenca, ale școlilor cu predare în limba română din stânga Nistrului, restabilirea telefoniei fixe și mobile între cele două maluri ale Nistrului și apostilarea diplomelor de studii emise de Transnistria, ar fi, de fapt, „un lanț de cedări” din partea autorităților constituționale, iar „eșecurile” sunt garantate.

„Cele patru protocoale reprezintă un lanț de cedări dezechilibrate cu eșecuri garantate pentru R. Moldova”, a declarat Igor Munteanu, directorul executiv al IDIS „Viitorul”, instituție care a lansat, pe 12 iulie curent, trei studii ce vizează situația din Transnistria.

Potrivit lui Munteanu, Transnistria este supusă unui proces de anexare la Federația Rusă.

„Transnistria rămâne un instrument folosit de Rusia pentru a devia și altera prioritățile de politică internă și externă urmate de R. Moldova, care sponsorizează acest regim pe mai multe planuri, exploatând regiunea ca miză într-un joc de natură geopolitică. Regimul separatist subzistă datorită susținerii economice, militare și diplomatice ale Moscovei, însă trezește mirare lipsa unei politici adecvate din partea R. Moldova. Deși există o hotărâre a Curții Constituționale, oficialii Guvernului de la Chișinău nu folosesc termenul de „teritoriu ocupat”, iar măsurile aplicate regimului de la Tiraspol sunt mai degrabă de susținere, privilegiere și nu de constrângere. Măsurile de consolidare a încrederii sunt adeseori o supapă de alimentare a regimului semi-muribund cu bunuri care-l păstrează în viață, la fel putem vorbim și despre accesul exporturilor sale la piața UE, ceea ce-i umple bugetul, și astfel își păstrează funcțiile formale”, a adăugat Munteanu, exemplificând prin faptul că datoria externă a Transnistriei este astăzi de peste 17 miliarde de ruble, 668 de milioane de dolari dintre care reprezintă datorii către Moscova.

Igor Munteanu costată, în studiul „Paravanele externe ale secesionismului: paradiplomație și insurgență”, că „diplomații ruși coordonează acțiunile externe ale Tiraspolului, menținând totodată blocaje formidabile în procesul de reglementare, dorit de R. Moldova”.

Al doilea studiu, „Evaluarea diacronică a documentelor semnate de Chișinău în procesul de reglementare a problematicii transnistrene”, este semnat de Ion Tăbârță care afirmă că, deocamdată, „abordarea „la coș” a problematicii transnistrene este, de fapt, o nouă capcană pentru R. Moldova și nu o soluție care ar reglementa politic acest conflict”.

Poziția Chișinăului fluctuează în funcție de interesele schimbătoare ale partidelor aflate la guvernare, spre deosebire de poziția Moscovei, care „rămâne constantă și care acționează prin rolul de „proxy” al Tiraspolului”.

Al treilea studiu al IDIS „Viitorul” se referă la „Evaluarea implementării deciziilor protocolare din educație” și arată că, până la 25 iunie curent, Chișinăul a apostilat 87 de diplome de studii din Transnistria. Experții menționează că nu se cunoaște ce studii se fac acum în stânga Nistrului și că Universitatea din Tiraspol s-a refugiat la începutul anilor 90 ai secolului trecut la Chișinău.

„Decizia protocolară referitoare la asigurarea funcționării școlilor moldovenești cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană este implementă parțial. Reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului la negocieri interpretează diferită implementarea unor puncte ale acestei decizii protocolare. Chișinăul își îndeplinește angajamentele luate odată cu semnarea deciziei protocolare privire la aplicarea apostilei pe actele de studii emise în regiunea transnistreană”, arată în studiu Ion Tăbârță și Veaceslav Berbeca.

Experții de la IDIS „Viitorul” au mai calculat că, în condițiile unui deficit bugetar accentuat, cheltuielile depășind de două ori veniturile, așa-zisele autorități din Transnistria alocă o sumă importantă domeniului militar. Astfel, în timp ce Chișinăul cheltuiește anual 0,39% din PIB pentru domeniul apărării, Tiraspolul alocă în același scop 1,5% din PIB.