De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie. Cine este Moș Crăciun?

Crăciunul este celebrat în Antichitate ca fiind data de naștere a lui Iisus Hristos, dar pe de altă parte, a devenit de-a lungul secoleleor, și o sărbătoare a familiei și a cadourilor.

Momentul naşterii lui Iisus Hristos a reprezentat un punct de interes pentru teologii Bisericii. Diferite profeţii din Vechiul Testament şi sărbători păgâne au fost luate în calcul pentru a stabili această zi.

Multe calcule pornind de la profeţii ale Vechiului Testament s-au făcut pentru a stabili anul naşterii lui Iisus Hristos. De asemenea, calcule şi legături cu tradiţii romane s-au realizat pentru fixarea zilei în care Mântuitorul s-a născut in ieslea din Betleem.

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost separată de cea a Botezului, serbându-se Iu 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375. Apoi la Constantinopil în anul 379. În prima jumătate a secolului al V-lea, ziua de 25 decembrie, ca dată a sărbătorii Naşterii Domnului, a fost introdusă şi în Biserica Alexandriei şi apoi a Ierusalimului.

În Republica Moldova, Nașterea lui Iisus Hristos se sărbătorește pe data de 7 ianuarie, sau pe stil vechi, cum se mai spune în popor.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.

Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară – de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun – şi imaginea contemporană – de personaj iubit de copii – există mari diferenţe.

Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun.

Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moașă. Crăciun a aflat, s-a supărat și i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă.

Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit și l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa și când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc.