De ce este bine să înțelegem furtul la copii și să nu apelăm la măsuri drastice!

O mămică îmi spunea că într-o zi a prins-o pe fetița ei umblându-i în poșetă. Apoi a văzut că aceasta ținea în mână o hârtie de 10 lei. S-a mirat mult femeia, fiindcă la ei în casă nu s-a vorbit niciodată despre furt și era derutată. Nu știa ce să facă.

Furtul/furturile din casă pot avea multiple cauze, de aceea este necesar să le descoperim și să nu recurgem la pedepse aspre

Sunt mulți părinți care, atunci când copilul lor le cere bani pentru cumpărarea unui lucru oarecare, dacă nu vor să-i dea, îi răspund: „Ai să-ți cumperi atunci când ai să muncești și tu!”.

Acei părinți nu înțeleg că un copil care cere bani își are felul său de muncă, specific, este elev sau încă doar… copil.

O asemenea replică îi strecoară micuțului, pe nesimțite, ideea că este un întreținut total, că activitatea sa școlară nu reprezintă o muncă și nici răspunderi sau dificultăți de învins.

Școlarul mic, în cadrul unui sistem strict de recompense (nu materiale, desigur) care răsplătesc calitatea muncii sale (la preșcolar: până și felul inspirat și ordonat al jocului poate fi răsplătit), ne oferă o pârghie temeinică pentru educarea în spiritul muncii, implicit în spiritul onestității.

Nu absența cuvântului „furt” din vocabularul copiilor face din ei niște oameni cinstiți, ci înțelegerea profundă a modului în care orice om își poate satisface dorințele, nevoile

Într-o familie de oameni corecți, muncitori, este destul de simplu să-i determine pe membrii ei minori să priceapă că tot ce există în casă, tot ce-i hrănește pe toți, tot ce le dă posibilitatea de a se distra, poate fi rezumat într-un singur cuvânt: munca.

Indiferent de natura muncii părinților, de dificultățile ce le presupune, dar și de satisfacții, părinții trebuie să le vorbească copiilor.

În ziua de salariu, se poate ține un mic consiliu de familie încă de pe la 9-10 ani, când copilul știe să socotească. Se împarte bugetul, ținând cont că și copilul va fi stimulat deși nu muncește propriu-zis. Are și el drepturi materiale în familia care i-a dat viață și în care trăiește.

În altă ordine de idei, furtul poate fi înțeles ca un act negativ, făptuit ca urmare a unei nevoi de compensație, atunci când copilul, simțind în mod confuz că-i lipsește ceva și suferind din pricina asta, încearcă să umple golul, luând cu de la sine putere ceva.

Ar fi foarte bine să facem mereu distincția între furtul din interes (cu scop imediat material) și, dimpotrivă, furtul care ascunde cine știe ce conflicte interioare

Totuși, indiferent de vârstă, furtul este și rămâne un act antisocial, chiar dacă este comis în sânul familiei. Stârpirea lui timpurie merită orice efort și întreaga noastră atenție.

Sursa: secretele.com