Cum să educi un copil fără să mai ridici tonul

De obicei, atunci cand sunt bebelusi, parintii reusesc sa le dedice copiilor atentia si grija lor si sunt constienti de cat de sensibili sunt cei mici si de cat de mult rau le pot face stigatele si tipetele.

Insa, pe masura ce cresc, si pe fondul lipsei de rabdare, al stresului, al grijilor si diverselor probleme cu care se confrunta, se intampla, mai rar sau mai des, ca parintii sa ridice tonul la copii.

Din pacate, insa, majoritatea parintilor care tipa la copiii lor, desi sunt constienti ca trebuie sa inceteze sa mai faca acest lucru, nu cred ca exista o alta modalitate de a-i capta atentia copilului.

In definitiv, este obligatia noastra de a-i invata si educa pe copii si cum altfel i-am putea impune sa ne asculte? Oricum, tipatul nostru nu are ce sa-i dauneze, caci de-abia aude ce-i spunem si oricum stie ca ii iubim foarte mult… Multi parinti gandesc in acest fel, insa, in realitate, lucrurile stau cu totul si cu totul diferit.

Realitatea este ca tipetele parintilor ii sperie pe copii si face ca inimile lor sa nu mai fie receptive fata de parinti.

Atunci cand strigam la copii, ei fie intra in defensiva, incep sa lupte, raspund si ei, fie nu fac nimic, alegand modul pasiv de a reactiona, asteptand ca repriza de tipete sa treaca mai repede. Indiferent de modul de a reactiona, copilul nu este receptiv la ceea ce incercam sa-i spunem.

Mai mult decat atat, tipand la copii, ii invatam sa nu ne mai asculte deloc atata timp cat vorbim pe un ton ridicat. Asa ca, daca ti se pare ca al tau copil nu se sperie deloc de strigatul tau, este doar o dovada ca l-a auzit de foarte multe ori si si-a dezvoltat mecanisme de aparare, atat de strigat, cat si de tine.

Cert este ca furia noastra indreptata impotriva copilului il indeparteaza de noi, indiferent de varsta lui. Copilul parintii caruia au tipat la el de mic, cand va deveni adolescent, va sti sa comunice in general ridicand tonul.

El nu va fi deschis comunicarii cu parintii sai si, astfel, poate cadea sub influenta unor gasti periculoase. Astfel, parintii risca sa piarda influenta asupra copilului intr-un moment deosebit de important.

Totusi, sunt familii in care parintii nu striga la copiii lor. Si nu vorbim aici de familii unde emotiile sunt inabusite sau care au copii perfecti la care nici nu ar fi nevoie sa tipi vreodata.

Este vorba de familii in care parintii stiu pe ce butoane sa apese pentru ca sa nu-si verse furia pe copii. Stim ca, deseori, ridicam tonul la adresa copiilor, din cauza ca cedam in fata propriilor emotii.

Iata cele 10 sugestii de care sa tii cont pentru a elimina tipetele din comunicarea cu cei mici:

1. Vorbeste cu copiii pe un ton respectuos.

Atunci cand nu stii cum sa reactionezi, poti alege sa fii autentic/a si sa le spui ca si tu inveti sa fii parinte si ca, uneori, mai si gresesti, dar ca, de fiecare data, incerci sa faci lucrurile mai bine.

2. Intelege ca sarcina de baza a unui parinte este sa invete sa-si gestioneze propriile emotii.

Un asemenea parinte il va ajuta pe copil prin propriul exemplu sa invete sa-si gestioneze emotiile.

3. Ai in vedere ca cei mici se comporta ca niste copii!

Ei inca nu sunt adulti, fiind in perioada in care testeaza realitatea din jurul lor si experimenteaza sa vada cum functioneaza lucrurile.

Creierul lor va fi complet dezvoltat in jurul varstei de 20 de ani, iar pana atunci ei vor fi condusi de emotii, si abia apoi de ratiune. Si, la fel ca si oricarei alte persoane, unui copil nu-i place sa fie controlat.

4. Asuma-ti responsabilitatea starii tale emotionale.

Nu exista „M-a enervat seful, copilul, sotul etc.”, ci „Eu m-am enervat”. Daca vei derula in spate scena enervarii, vei observa ca a existat un moment in care aveai posibilitatea sa decizi sa nu te enervezi.

Sau, foarte probabil, daca erai intr-o alta stare emotionala, nu te-ai fi enervat deloc auzind spusele sefului, copilului, sotului etc. Este in puterea noastra sa decidem sa facem o activitate placuta care sa ne faca sa ne simtim mai bine.

5. Straduieste-te sa intelegi ce emotii simte copilul.

Aceasta manifestare a empatiei va fi un prim pas in educatia copilului si te va ajuta sa te intelegi mai bine cu el.

Cand copilul va constientiza ca sentimentele sale sunt acceptate si intelese, el va invata sa si le gestioneze si, de asemenea, isi va controla si comportamentul si nu va mai avea dorinta de a face actiuni in semn de revolta, in cazul adolescentilor.

6. Fii mereu in contact cu copilul si incearca sa vezi lucrurile prin ochii lui.

Atunci cand copiii simt ca parintii sunt de partea lor, de regula, singuri fac eforturi sa se comporte cat mai frumos.

7. Cand simti ca te infurii, opreste-te la timp si tine gura inchisa.

Nu lua nicio decizie si nu intreprinde nicio actiune pana cand nu te calmezi, chiar daca pentru asta este nevoie sa te opresti in mijlocul frazei. Respira adanc. Sau numara pana la 10.

8. Observa-ti propriile emotii.

Fa 3 pasi in spate si priveste-te din afara. Furia este compusa din mai multe elemente: frica, tristete, dezamagire. Observa ce simti legat de fiecare dintre aceste emotii. Daca simti ca iti dau lacrimile, plangi si furia va ceda automat.

9. Gaseste o ancora pentru propria ta stare de bine, intelepciune si calm.

Intr-un moment in care te simti foarte bine, alege un cuvant, un gest, o rugaciune, o mantra, o imagine (de exemplu, un ingeras) care sa-ti aminteasca de starea ta de bine si ca asta e starea in care iti doresti sa fii mereu.

In momentele tensionate, apeleaza la acea imagine, cuvant etc. si te vei simti imediat mai bine.

10. Fa pasi in intampinarea copilului. Cere-ti iertare cand gresesti in fata lui. Lasa-i timp copilului sa planga atunci cand simte nevoia sau cand are o criza de tantrum.

Cand copilul are nevoie sa petreaca timp cu tine, poti renunta la ceea ce faci ca sa stai cu el sa cititi o carte sau sa faceti alte activitati pana cand copilul se simte mai bine. De asemenea, ajuta-l sa te ajute: dupa ce ii spui ce are de facut, roaga-l sa repete ca sa va asigurati amandoi ca a inteles.

Sursa: parintidenota10.ro