CSJ cere pedepse MAI ASPRE pentru funcționarii corupți

„Infractorul care a utilizat statutul funcţiei, drepturile şi avantajele pe care le acordă aceasta pentru facilitarea infracţiunii de corupţie trebuie să fie privat de dreptul de a ocupa această funcţie, or, anume astfel va fi atins scopul pedepsei penale aplicate faţă de condamnat”. Aceasta este una dintre recomandările făcute de Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) pentru instanţele de judecată care au pe rol cazuri de corupţie. Concluziile vin ca urmare a unui studiu cu privire la practica judecării dosarelor de corupţie, efectuat de către Centrul Naţional Anticorupţie (CNA).

Astfel, s-a constatat că în fiecare al treilea caz examinat (27-29%) instanţele de judecată au dispus eliberarea de răspundere penală şi atragerea la răspundere contravenţională a subiecţilor. În patru din cinci cazuri de corupţie (81 la sută) cauzele au fost examinate în procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în fiecare al treilea caz (26-27%) instanţele au aplicat pedepse mai blânde, adică sub limita prevăzută de lege sau nu au aplicat pedepsele complementare obligatorii, cum ar fi privarea de dreptul de a ocupa o anumită funcţie pe un termen de până la cinci ani. Totodată, în fiecare al treilea caz (33-29%) instanţele au dispus suspendarea executării pedepsei în conformitate cu prevederile art. 90 Cod Penal.

Studiul practicii judiciare demonstrează că, pe cauzele de corupţie, instanţele interpretează uneori în mod greşit şi neuniform normele de drept penal ce ţin de individualizarea pedepsei, drept consecinţă fiind stabilite pedepse nejustificate în raport cu efectele corupţiei.

În scopul aplicării corecte şi uniforme de către instanţele judecătoreşti a principiului individualizării pedepsei în cauzele de corupţie, Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie a formulat mai multe recomandări între care: în cazul infracţiunilor de corupţie noţiunea „gravitatea infracţiunii săvârşite” trebuie de înţeles în sensul că aceste infracţiuni, comparativ cu alte categorii de infracţiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece se manifestă în structurile autorităţilor statului, a puterii sau serviciilor publice, care discreditează şi compromit activitatea acestora.

Totodată, potrivit aceleiași recomandări, pedepsele stabilite de instanţa de judecată trebuie să fie nu numai legale, dar în acelaşi timp trebuie să fie şi juste, adică să se respecte criteriul proporţionalităţii, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcţie de gravitatea infracţiunii şi vinovăţia autorului. Astfel, pedeapsa care se aplică urmează să-şi atingă scopul de restabilire a echităţii sociale şi prevenire a săvârşirii noilor infracţiuni de către alte persoane.

Mai mult, condamnând persoanele pentru infracţiunile de corupţie, instanţele trebuie să asigure aplicarea pedepsei prevăzute expres de sancţiune, inclusiv cu aplicarea pedepselor complementare care sunt obligatorii. Acelaşi principiu urmează să fie aplicat la stabilirea pedepsei şi atunci când cauzele de corupţie se examinează în procedurile speciale - acordul de recunoaştere a vinovăţiei sau recunoaşterea faptelor comise.

În acelaşi timp, circumstanţele atenuante, odată constatate în cauză şi puse la baza stabilirii pedepsei principale, nu mai pot fi invocate ca motivare de aplicare a prevederilor art. 90 Cod Penal - suspendarea executării condiţionate a pedepsei aplicate.

Prin urmare, şi eliberarea de răspundere penală, cu tragerea la răspundere contravenţională, poate avea loc în privinţa persoanei care a săvârşit pentru prima dată o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă în cazurile în care şi-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiune şi s-a constatat că îndreptarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

„Instanţele de judecată trebuie să ţină samă că infracţiunile de corupere pasivă şi corupere activă se clasifică ca infracţiuni grave ori deosebit de grave. În cazurile săvârşirii acestora, a infracţiunilor de corupţie în sectorul privat, a traficului de influenţă, se cauzează daune intereselor publice, afectează imaginea instituţiilor statale şi a întregii societăţi, daune nemateriale, care indiferent că persoana vinovată a fost condamnată, nu pot fi considerate ca total reparate”, se precizează în recomandările CSJ.