CENTENAR // Cum a fost POSIBILĂ Marea Unire de la 1 Decembrie 1918?

Sursa: digi24.ro

Decembrie 1918 este data la care „Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” a proclamat, la Alba Iulia, unirea cu România. Erau ultimele provincii istorice care se alăturau țării. Înainte de a fi întreagă pe hartă, România unită a existat în mintea politicienilor, în lecțiile de limbă română, în strategiile militare și în eforturile diplomatice.

Unirea din 1918 a fost posibilă și datorită unui context istoric favorabil. Semnalul l-a dat, pe 27 martie, Basarabia. Imperiul țarist se destrămase în momentul în care Sfatul Țării de la Chișinău a decis Unirea cu România.

Unirea, posibilă în contextul Revoluției Ruse

În februarie 1917, pe fondul lipsurilor și nemulțumirilor provocate de război, la Sankt Petersburg izbucnește Revoluția Rusă. Revendicările democratice, nevoia de instaurare a unui regim reprezentativ, antipatia care înconjura familia imperială, au dus în martie la abdicarea țarului Nicolae al II-lea.

Unda cererilor democratice de la Sankt Petersburg a ajuns în Basarabia în aprilie. Șefii obștilor sătești cereau autonomie administrativă, culturală și economică și convocarea unei adunări reprezentative care să adopte legile necesare. Pe 1 mai, la Odesa, a avut loc o adunare a 10 mii de soldați și ofițeri români basarabeni care a expus aceleași revendicări plus crearea unei armate separate de cea țaristă - așa-numitele cohorte moldovenești. Clerul a cerut la rândul său autonomie, concret, mitropolit român în fruntea Bisericii, care să nu depindă de Sankt Petersburg.

Liderii Unirii în Basarabia

În vară a luat ființă Partidul Național Moldovenesc cu misiunea declarată de a obține autonomia Basarabiei. În fruntea românilor se aflau lideri care riscaseră deja enorm în eforturile lor de a apăra drepturile națiunii române. Medicul Daniel Ciugureanu, fusese arestat și trimis în Siberia de autoritățile țariste pentru că tipărise un ziar în limba română: „Deșteptarea”. Matematicianul și teologul Pantelimon Halipa trăise și el gerurile Siberiei, învinuit fiind că publicase „Deșteaptă-te, române” în publicația cu apariție pasageră „Basarabia”. Profesorul de matematică Ion Inculeț avea deja experiență politică la Sankt Petersburg. Astfel de conducători, cultivați și capabili să își asume decizii riscante, convoacă între 5 și 7 noiembrie 1917 așa-numitul Comitet Militar Central - o adunare a 400 de soldați și ofițeri - delegați a peste 300 de mii de basarabeni. Reuniunea a dat puterea Sfatului Țării care s-a întrunit ulterior.

Românii din Basarabia cer autonomie și armată separată

Ion Varta, director Arhivele Naționale Chișinău: „Am avut parte de acest congres care a luat două deziderate majore: Proclamarea autonomiei Basarabiei și convocarea unui Parlament al Basarabiei. În scurt timp, datorită eforturilor pe care le vor întreprinde cei care vor fi delegați în acel birou de organizare al Sfatului Țării, se va produce acest eveniment istoric.

Exact în această sală în care ne aflăm acuma, în debutul acelei ședințe istorice, în sala arhiplină, erau prezenți peste 100 de deputați ai Sfatului Țării, nu erau chiar toți, dar majoritatea covârșitoare era prezentă”.

Sfatul Țării, întrunit pentru prima dată la 4 decembrie aici, avea 138 de membri. Majoritatea, 70% erau români, restul ruși, ucraineni, bulgari, germani și evrei. La mijlocul lui decembrie, Sfatul Țării proclamă Republica Federativă Democratică Moldovenească în teritoriul dintre Prut și Nistru, îl alege președinte pe Ion Inculeț și șef al Consiliului Director, adică al guvernului provizoriu, pe Daniil Ciugureanu.

Consiliul Director de la Chișinău cere ajutorul Guvernului român aflat în refugiu

Dar tânăra republică are puține șanse de supraviețuire. Pe 7 noiembrie, la Sankt Petersburg, avusese loc lovitura de stat prin care Vladimir Ilici Lenin și Leon Troțki preluaseră puterea în Rusia. Cele două decrete ale Consiliului Comisarilor Poporului - decretul asupra păcii și cel asupra pământului - au aruncat Imperiul în haos. La 20 noiembrie, Ucraina și-a proclamat independența, dar Kievul nu reușea să-și impună autoritatea. Pe 21 decembrie, pentru a stăvili dezordinile care izbucniseră și aici, Consiliul Director de la Chișinău cere ajutorul guvernului român aflat în refugiu la Iași. Dar problemele statului român, redus de ocupația germană la numai o treime din teritoriu, duc inițial la un refuz.

Basarabia, amenințată de bolșevism

La 17 ianuarie 1918, trupele bolșevice ocupă Chișinăul. Executivul basarabean apelează din nou la Armata Română și primește sprijinul a două divizii de infanterie. Sfatul Țării revine în fruntea republicii. La 6 februarie, Basarabia își declară independența totală față de Rusia. În fostul imperiu, bolșevicii trecuseră la naționalizare, colectivizare, mutaseră capitala de la Sankt Petersburg în cetatea medievală a Kremlinului de la Moscova și dăduseră startul unui sângeros război civil. Indiferent de etnie, liderii politici de la Chișinău înțelegeau că republica lor era complet lipsită de apărare.

Dezbaterile din Sfatul Țării care au avut loc în această sală - acum sala de festivități a Academiei de Artă și Muzică din Chișinău - au fost aprinse. Dar tabăra românească avea și argumente strategice puternice. Ucraina independentă voia să încorporeze Basarabia, iar Moscova bolșevică să instaureze aici comunismul. Foarte important a fost mesajul lui Constantin Stere, basarabean, dar trimisul guvernului României în adunare.

Unirea Basarabiei cu România – doar trei voturi împotrivă

La 27 martie 1918, Sfatul Țării a adoptat cu 86 de voturi pentru, trei împotrivă și 36 de abțineri, Unirea Basarabiei cu România. Formula folosită în Proclamația din 1918 - Unire conform cu „dreptul istoric, dreptul etnic și cu principiul că popoarele să-și hotărască propria lor soartă” se regăsește și în declarațiile de unire adoptate începând din 24 ianuarie 2018 de peste 100 de localități din Republica Moldova.

Constantin Stere, un performer al negocierilor

Prestigiul lui Constantin Stere, devenit consilier al președintelui Sfatului Țării, a contat enorm la 27 martie 1918. Născut la Soroca, cu studii liceale la Chișinău, tânărul Stere fusese deportat trei ani în Siberia acuzat de radicalism socialist. După eliberare, a studiat Dreptul la Iași. Avocat, obișnuia să publice articole polemice în ziare de stânga. În 1895, a obținut cetățenia română printr-o lege specială semnată de politicienii conservatori de care se apropiase. Acest „român din Basarabia” rămâne în cercurile social-democrate și poporaniste, dar se înscrie în Partidul Național Liberal. La izbucnirea Primului Război Mondial, basarabeanul pledează alături de conservatori pentru tabăra Puterilor Centrale, astfel încât România să recupereze Basarabia de la Rusia. Cu un astfel de CV, trimisul guvernului Marghiloman, Constantin Stere, a participat în două zile la 26 de întruniri ale membrilor Sfatului Țării, de diferite etnii. A convins și ruși, și evrei să voteze Unirea. Majoritatea de 86 de voturi din 138 a salvat Basarabia.

Onisifor Ghibu, un ardelean dedicat Basarabiei

Anunțul Unirii a fost publicat de „România Nouă”, ziarul scos la Chișinău de Onisifor Ghibu, un ardelean cu studii în istorie și filozofie la Strasbourg și Jena, condamnat la moarte în contumacie de autoritățile habsburgice pentru activități pro-românești și refugiat în România. După clarificarea situației în Basarabia, Onisifor Ghibu a participat, în toamna-iarna lui 1918, la toate deciziile legate de Unirea Transilvaniei cu România.

Și Onisifor Ghibu, și Pantelimon Halipa și Daniel Ciugureanu au fost întemnițați de regimul comunist, la fel ca mulți alți conducători ai României Unite. Cei mai mulți dintre ei se află și astăzi în gropile comune de la Sighet sau Gherla.

Sursa: digi24.ro