Cât poate rezista un organ în afara corpului înainte de a fi transplantat?

Medicii explică faptul că, în funcţie de organ, această perioadă poate varia de la câteva ore la o zi şi jumătate.

Transplantul de organe de la o persoană la alta reprezintă o procedură riscantă dar care, în ultimele decenii, a dus la salvarea a mii de vieţi pe întreg globul. Trecând peste problemele etice şi administrative ale transplantului de organe, există o serie de întrebări legate de latura practică a acestor proceduri. Una dintre aceste întrebări vizează perioada de viabilitate a organelor după ce au fost recoltate, notează Live Science, transmite descopera.ro.

Filmele şi serialele de la Hollywood surprind destul de bine viteza cu care trebuie să lucreze echipele de transplant, iar scenele în care un medic sau un asistent fuge prin spital cu un container medical sunt cât se poate de bine surpinse, amintesc specialiştii. De asemenea, aceştia explică faptul că fereastra de transplantare, în care un organ recoltat poate fi folosit, este de 4-36 de ore, în funcţie de organul care trebuie transplantat. În cazuri excepţionale, cu ajutorul unor proceduri experimentale, această perioadă poate fi extinsă la câteva săptămâni.

Un articol din „Journal of International Medical Research”, publicat în anul 2019, explică faptul că, după recoltare, mare parte dintre organe sunt plasate într-un container cu gheaţă. Înainte de a fi puse în gheaţă, pe organele transplanate se aplică o soluţie care asigură integritatea ţesuturilor în faţa problemelor cauzate de îngheţ.

Medicii explică faptul că, la temperatura corpului, ţesuturile sunt afectate sodiu şi de potasiu, procesele biologice şi chimice care au loc în corpurile noastre fiind cele care împiedică deterioararea ţesuturilor. La temperaturi scăzute, aceste procese nu pot avea loc, existând riscul ca membranele celulare să fie distruse. Pentru a preveni această situaţie, prin menţinerea unui nivel stabil de sodiu şi potasiu, dar şi pentru a asigura o serie de nutrienţi celulelor, este folosită soluţia de conservare.

Temperatura din cutiile de transport variază în intervalul 0-4 grade Celsius şi asta deoarece studiile au arătat că la această temperatură metabolismul funcţionează la doar 5% din capacitatea sa, iar celulele au nevoie de mult mai puţin oxigen.

Experineţele medicale au arătat faptul că inima este extrem de fragilă, rezistând maxim în afara unui corp şi în absenţa unui flux constant de sânge. Pe de altă parte, rinichii par a fi cei mai rezistenţi, în unele cazuri aceştia fiind viabili pentru o perioadă de 24-36 de ore.

O metodă alternativă de creştere a perioadei de transplantare este reprezentată de către perfuzii. Mai exact, în loc de conatainerul cu gheaţă, care nu permite verificarea evoluţiei organului, cercetătorii folosesc un dispozitiv care pompează un lichid cu nutrienţi şi oxigen care recreează condiţiile din corpul uman. De asemenea, această maşinărie asigură refacerea resurselor de energie şi „curăţarea” ţesuturilor de toxinele produse în timpul funcţionării.