ANALIZĂ LARICS // Rusia şi „căştile albe“ ale... dezinformării

Pe data de 3 mai, Căştile Albe, respectiv grupul de Apărare Civilă Siriană alcătuit din aproximativ 3000 de voluntari, anunţa că Departamentul de Stat al SUA suspendă finanţarea acordată activităţii desfăşurate de aceştia, enunţând că, pentru moment, realizează o revizuire a sprijinului financiar.

Analiză realizată de Andreea Smerea*

Căştile Albe sunt lucrătorii voluntari care oferă asistenţă imediată victimelor războiului din Siria, ajutând la salvarea şi recuperarea răniţilor. De la culminarea războiului, în 2011, aceştia afirmă că au salvat peste 70.000 de vieţi. Potrivit CBSnews, Raed Saleh, cel care se află în fruntea Căştilor Albe, îşi exprimă îngrijorarea în privinţa stopării finanţării, care, pe termen lung, are un impact negativ asupra capacităţii de a furniza aceleaşi servicii ca până în prezent pentru civilii din Siria, deoarece fondurile provenite de la Statele Unite acopereau aproximativ o treime din bugetul grupului.

Rusia intervine şi... manipulează

Care este implicaţia Rusiei în această situaţie îngrijorătoare şi ce are de câştigat în urma acestui context? Kremlinul s-a poziţionat de-a lungul vremii împotriva Căştilor Albe, susţinând că ar fi un grup de apărare sub umbrela căruia teroriştii pot opera, astfel încât să discrediteze acţiunile cu specific umanitar întreprinse de organizaţie împotriva abuzurilor asupra drepturilor omului ale regimului Assad, susţinut de către ruşi.

Una dintre acţiunile pe care le întreprinde Rusia este că loveşte locurile unde se acordă îngrijiri medicale şi sediile centrale ale apărării civile, efectuând atacuri multiple asupra salvatorilor. Astfel, această hotărâre a Departamentului de Stat alimentează maşina de propagandă a Moscovei, care este fermă în discreditarea organizaţiei umanitare, care a contribuit, pe lângă eforturile de salvare, cu documentarea video a atacurilor aeriene şi terestre din ţară.

Delegitimizarea voluntarilor Căştilor Albe face câteva lucruri - unul este că le face ţinte legitime, în mod paradoxal. Pentru că, dacă mor, ruşii pot susţine în primul rând că au fost oricum asociaţi cu teroriştii, iar în al doilea rând, încearcă să împiedice căştile albe să ofere informaţii despre atacurile ruseşti care au loc. Unul dintre actorii care şi-a făcut publică poziţia în privinţa acestei hotărâri a fost purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe rus, Maria Zakharova, care a găsit în această ştire o unealtă pentru a întări agresiunea mediatică asupra Căştilor Albe şi oportunitatea de a exploata maşina de dezinformare a Kremlinului.

Zakharova a susţinut pe data de 4 mai, pe pagina de Twitter a Ministerului, că grupul a fost creat din anumite raţiuni pe teritoriul Turciei de către un fost ofiţer britanic de informaţii şi specialist în securitate, respectiv de J. Le Mesurier, care are o experiență bogată în intervenţia umanitară a NATO.

De ce nu putem crede Rusia nici de această dată? Unde este dezinformarea?

Într-un articol datând din luna martie a anului curent, regăsit pe Sputniknews.com, prin intermediul unei jurnaliste britanice, este atacat grupul de voluntari al Căştilor Albe. Vanessa Beeley face o vizită în Siria, pentru a merge pe urmele voluntarilor Căştilor Albe, pe care îi descrie drept un construct propagandistic, care sprijină neo-colonialismul puterilor din Vest şi a extremiştilor violenţi din Siria.

Potrivit relatărilor sale, oricine petrece chiar şi câteva ore în partea de est a oraşului Alep poate strânge un număr considerabil de acuzaţii despre abuzuri şi violenţe ale Căştilor Albe, un exemplu fiind utilizarea de scuturi umane.

Dacă Al Qaeda şi Daesh merg în teritoriu, susţine Vanessa Beeley, grupul de voluntari îi urmează, sprijinul lor fiind chiar şi logistic, monitorizând, printre altele, modelele de zbor ale forţelor siriene şi ruseşti.

Suspiciunile Vanessei Beeley despre Căştile Albe pornesc de la fondarea acestui grup, în martie 2013, nu în Siria, ci în Turcia şi nu de către civili locali, ci de James Le Mesurier, specialist britanic de securitate privată şi fost ofiţer de informaţii militare.

Sună cunoscut? De-a lungul articolului, aceasta îi acuză că ar sprijini facţiuni teroriste, ţinând cont că se află exclusiv pe acelaşi teritoriu în care acestea operează şi îi blamează de complicitate cu jihadiștii în execuţiile acestora.

Articolul din Sputnik debutează cu o exclusivitate, subliniată prin utilizarea majusculelor: „EXCLUSIVE: The Violent Reality of 'Western Propaganda Construct' White Helmets“. Ceea ce îşi propune este să genereze nesiguranţă, teamă şi circumspecţie asupra spaţiului vestic în conştiinţa cititorului, discreditându-l.

Formulări precum realitate violentă şi construct al propagandei vestice stau drept descriere a Căştilor Albe, scopul fiind instalarea adversităţii în conştiinţa publică faţă de un duşman colectiv, uzând de suprageneralizare. Ceea ce se încearcă prin titlu poate fi etichetat drept o ripostă adusă vesticilor, prin intermediul propriilor arme.

Dacă Rusia este acuzată constant de propagandă, de ce nu s-ar putea prevala de acelaşi scenariu, pentru a construi un discurs similar?

Vanessa Beeley este un blogger britanic care crede că atacul împotriva revistei satirice franceze Charlie Hebdo a fost pus în scenă, Al-Qaeda nu a fost în spatele atacurilor din 11 septembrie şi că „sioniştii conduc Franţa“, relatează Huffingtonpost.

Totuşi, pasiunea sa reală stă în încercarea de a convinge lumea că grupul care salvează oamenii în urma războiului civil din Siria este o organizaţie teroristă care îşi falsifica activitățile pentru a obţine simpatie în Occident, astfel încât să genereze un complot de schimbare a regimului conducătorului sirian, Bashar al-Assad.

Delegitimizarea voluntarilor Căştilor Albe face câteva lucruri, unul dintre acestea este că le face ţinte legitime, în mod paradoxal. Pentru că, dacă mor, ruşii pot susţine că au fost oricum asociaţi cu teroriştii, iar cel de-al doilea, încearcă să împiedice Căştile Albe să ofere informaţii despre atacurile ruseşti care au loc.

Limba utilizată în articol este engleza, acesta fiind publicat pe platforma online sputniknews.com, un domeniu afiliat agenţiei de ştiri oficiale Ria Novosti, fiind unul dintre principalele mijloace de expunere mediatică a propagandei ruseşti, iar ceea ce se încearcă prin acesta poate fi interpretat drept o determinare unei reflecţii a vesticilor asupra acţiunilor întreprinse de proprii decidenţi:

„Media din Vest, precum şi politicienii au fost, aparent, capabili să identifice în conflict, cu o precizie unanimă, un grup de «băieţi buni».“

RIA NOVOSTI dă ştirea cu relatările Mariei Zakharova, 4 mai 2018

Acuzată în mod repetat de propagandă şi învinuită pentru sprijinirea regimului Assad, Rusia, prin intermediul platformei internaţionale Sputnik şi cu sprijinul unei voci britanice, aparent creditabile, răspunde acuzaţiilor aduse de opinia publică internaţională, atacând poate singurul actor din războiul purtat în Siria care a rămas credibil şi lipsit de interese obscure în conştiinţa publicului larg, Căştile Albe.

Tehnicile dezinformării

Tehnicile dezinformării regăsite în text sunt multiple. Astfel, începând cu titlul, se încearcă instalarea unei stări de panică, iar printr-o serie de dovezi contradictorii, precum opiniile falşilor experţi sau invocarea unor cercetători care ar fi călătorit în Siria, ale căror identităţi nu sunt menţionate, se doreşte legitimarea articolului.

Un alt lucru care generează semne de întrebare o reprezintă prezentarea unilaterală a unor informaţii despre fondatorul Căştilor Albe, despre care nu este convinsă că prezenţa sa în Turcia a fost o coincidenţă, tocmai când războiul din Siria era în favoarea lui Assad şi presiunea internaţională de schimbare a regimului scăzuse, iar uşurinţa cu care gruparea a primit finanţare din partea puterilor străine este îndoielnică:

„Având în vedere trecutul său, refuz să cred că prezenţa sa în Turcia a fost o coincidenţă sau că fondarea Căştilor Albe a fost spontană. S-a întâmplat când războiul din Siria era în favoarea lui Assad şi când presiunea internaţională de schimbare a regimului scăzuse. Uşurinţa cu care el a asigurat finanţare din partea puterilor străine este cel puţin interesantă.“

Se prezintă apoi, alături de această opinie şi o serie de cifre ale finanţărilor menţionate, care, însă, nu sunt susţinute de documente, hyperlinkurile regăsite în text generând doar o reîmprospătare a paginii, şi nu redirecţionarea către sursa celor menţionate. Se realizează, de asemenea, manipularea prin fals cu imagini video a căror provenienţă este incertă, unul dintre clipurile prezentate aparţinând unei pagini cu un conţinut îndreptat exclusiv împotriva voluntarilor din Siria, iar singurul video care are un număr considerabil de vizualizări de pe această pagină este cel regăsit în articol, ceea ce ne poate conduce către ideea că pagina a fost creată în scopul discreditării acestora.

Se mai realizează manipularea prin fals şi prin utilizarea falsului expert, în persoana jurnalistei, care este numită în text „researcher“/cercetător, pentru a se acorda celor relatate o mai mare încredere, prin calitatea sursei, dar şi în persoana unui medic independent, afiliat unei organizaţii suedeze numite SWEDHR, un ONG alternativ, de care, însă, nici Amnesty International în Suedia, nici Human Rights Watch sau Societatea Suedeză de Medicină nu sunt la curent.

Acest medic, care într-un material video aduce acuze privind modul de îngrijire al răniţilor, este un pediatru cunoscut în Suedia pentru opiniile medicale echivoce, care nu sunt bazate pe fapte palpabile.

Jurnalista îi cataloghează eronat pe membrii grupării Căştile Albe, prezentând propriile opinii drept fapte, uzând de ideea că fiind câştigători ai unui Oscar pentru un film documentar, realizat din materialele furnizate de ei înşişi, aceştia au fost special instruiţi şi înzestraţi cu echipament tehnic, astfel încât să poată realiza cadre foto şi video profesionale.

Aceasta mai menţionează şi că multiple astfel de fotografii şi materiale video au fost trucaje sau că aceleaşi fotografii au fost utilizate în multiple contexte de-a lungul timpului şi, pentru a inocula îndoiala, ataşează un clip preluat de pe YouTube, cu descrierea Mannequin Challenge.

Este clipul real ori un adevărat trucaj? Clipul a fost creat de activiştii Revolutionary Forces of Syria şi voluntarii Căştilor Albe doar pentru a crea publicului larg o imagine a consecinţelor dezastruoase ale războiului, aceştia şi-au cerut ulterior scuze public, în numele voluntarilor implicaţi, pentru reacţia colectivă generată de acest video, care nu a avut efectul aşteptat.

Însă Vanessa Beeley se foloseşte abil de această eroare de imagine pentru a-şi susţine naraţiunea împotriva organizaţiei umanitare. Manipularea prin falsuri şi utilizarea falsului expert se mai remarcă şi prin intermediul invocării unui grup de „cercetători independenţi”, care, alături de Vanessa, au documentat cooperarea dintre Căştile Albe şi grupările extremiste, precum şi în cazul specificării înregistrării unor interviuri cu localnici sirieni care fac declaraţii despre organizaţia vizată sau declaraţia despre vizita efectuată în Siria.

Niciuna dintre dovezile care pot proba aceste lucruri nu sunt ataşate textului, ceea ce demonstrează că oricine poate scrie un text defăimător inventând surse de informare plauzibile sau poate merge în Siria fără să fi mers cu adevărat acolo. Până la finele articolului, niciuna dintre declaraţiile sale nu a fost susţinută de factualitate, ba mai mult, în încheiere, se specifică faptul că dezvăluirile nu au luat sfârşit şi că aceasta a găsit chiar şi o serie de documente în sediile abandonate ale Căştilor Albe.

De ce nu este Vanessa Beeley o sursă creditabilă, dincolo de trecutul ei jurnalistic? Potrivit unei analize a HuffPost, a declaraţiilor ambilor reprezentanţi ai Rusiei la ONU şi a Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, se arată că prima menţiune a Căştilor Albe a fost făcută la 20 septembrie 2016, în legătură cu bombardarea unui convoi ONU la începutul acelei luni şi, tot potrivit HuffPost, în mai puţin de o lună după ce Rusia a menţionat pentru prima oară Căştile Albe, Vanessa Beeley a fost invitată la Moscova, pentru a raporta despre intervenţia ilegală de stat a NATO şi războiul asupra Siriei.

În text, printre cele mai utilizate cuvinte, care au un impact emoţional sau care încearcă să convingă cititorul de veridicitatea naraţiunii sunt: conflict, terorism, execuţii, cercetare, demonstraţie, documentaţie.

Activitatea de „investigaţie“ a jurnaliștilor precum Vanessa Beetley îşi găseşte scopul în manipularea opiniei publice, fără probitate, având pretenţia de a expune un grup care deranjează interesele flagrante ale Rusiei în Siria. Genul acesta de bloggeri/jurnalişti „independenţi“ devin veritabile „căşti albe” ale dezinformării ruse.

Astfel, odată cu suspendarea finanţării de către Departamentul de Stat al SUA a activităţilor voluntarilor în Siria, aceste ştiri toxice îşi augmentează potenţialul de a fi crezute de către publicul larg şi sunt utilizate de către decidenţii politici în exprimarea unor poziţii.

*Andreea Smerea face parte din programul de Internship LARICS 2018.

Despre LARICS:

Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI) a lansat, în colaborare cu parteneri interni şi externi, primul Laborator de Analiza a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS). Sursa: adevarul.ro